Dumnezeu pedepsește îngrozitor pe hulitori, nu numai în viața viitoare, ci și în aceasta pământească

Cine ocărăște pe Dumnezeu, pe Sfinți, lucrurile și persoanele sfințite, adică înjură (suduie) de cele sfinte, acela hulește pe Dumnezeu; păcatul lui este fără iertare și se cheamă păcat drăcesc. Față de acest păcat, toate celelalte păcate par ușoare, fiindcă hulitorul își azvârle ocara împotriva lui Dumnezeu (IV Regi 19, 22).

“Ocărârea unui bun conducător de stat”, spune Fericitul Augustin, “este o nelegiuire, a înjura, însă, chiar pe Bunătatea cea desăvârșită este înspăimântător!”.

“Tu, cel ce-ți deschizi gura împotriva Atotputernicului”, strigă îngrozit Sf. Efrem Sirul, “nu te temi că ar putea fi trimis foc din cer să te mistuiască?”.

Dumnezeu pedepsește îngrozitor pe hulitori, nu numai în viața viitoare, ci și în aceasta pământească. De pildă, Baltazar, răpitorul sfintelor vase din templul din Ierusalim, a fost ucis și împărăția lui dărâmată, chiar în noaptea când a îndrăznit să se folosească la beție de aceste sfinte lucruri (Dan. 5).

Senaherib, împăratul sirian, hulind pe Dumnezeu, a murit ucis chiar de mâna fiilor sai (IV Regi 19).

Irod Agripa, împăratul iudeilor, îngăduind sa fie asemănat cu Dumnezeu, a murit ros de viermi (Fapte 12, 23) etc.
“Nu vă amăgiți, Dumnezeu nu Se batjocorește” (Gal. 6, 7).

Batjocoritorul își ascute singur sabia care-l va lovi (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia XIX la Matei 3, op. cit., vol. VII, p. 242).

Dacă celui ce ocărăște pe fratele său îi este rânduit “focul cel veșnic” (Matei 5, 22), dar pe aceia ce hulesc nu pe neamurile lor, ci chiar pe Dumnezeu, ce chin îi așteaptă?

Într-o zi, Fericitul Ieronim, fiind întrebat pentru ce înfruntă cu atâta asprime pe un hulitor de Dumnezeu, a răspuns: “Câinele latră să-și apere stăpânul – atunci pot eu tăcea când Dumnezeul meu este suduit? Omoară-mă, dar de tăcut nu voi tăcea”.

Când s-a cerut Sfântului Policarp, episcopul Smirnei (+167), să tăgăduiască pe Hristos, el a răspuns: “Iată, se împlinesc optzeci și șase de ani de când îl slujesc, fără ca El să-mi fi făcut vreodată vreun rău. Deci, cum aș putea huli pe Dumnezeul și Mântuitorul meu?”

Sursa: luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com