‘Toate acestea se întâmplă!… nu le vezi?’: Pr. Sofronie schimbă tot ce știam despre ‘sfârșitul lumii’!

Părintele Sofronie de la Essex, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai secolului XX, cunoscut pentru învățăturile sale profunde și pentru contribuția sa la viața duhovnicească ortodoxă, abordează în scrierile sale și neliniștile care au frământat generații de creștini privind sfârșitul lumii. Aceste reflecții sunt cuprinse în lucrarea „Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum”, oferind o perspectivă clară și echilibrată asupra subiectului.

Citește și: ‘Va fi atât de greu, atât de dificil și îngrozitor încât să nu dea Dumnezeu să trăiești până atunci’

„Din vreme în vreme, mulţi oameni sunt cu­prinşi de panică pentru sfârşitul lumii. Se pre­ocupă de lecturi şi tâlcuiri amănunţite ale Scrip­turii şi vorbesc despre date calendaristice şi si­tuaţii, despre când şi cum va fi sfârşitul, unii socotind că este chiar “la uşi”. Că trebuie să fie asta şi aia, într-un cuvânt, despre toate cele cunoscute de toţi. Dacă se întâmplă războaie între creştini, stabilesc anul şi ziua, etc. Totdeauna mă oboseau toate acestea şi nu mai voiam nici să le aud, nici să le discut.”

Într-o seară, în timpul unei discuții cu câteva prietene la mănăstire, subiectul inevitabil a fost abordat din nou, iar răspunsurile oferite de Părintele Sofronie au fost revelatoare. „Într-o seară, împreună cu două prietene, stă­team în sufrageria mănăstirii şi am vorbit despre aceste lucruri fără a putea evita discuţia. Când Părintele s-a apropiat de noi, am luat binecuvân­tare şi i-am spus despre ce vorbeam. I-am spus că acum şi savanţii se preocupă de acestea. Ba chiar şi în ziare se publică articole despre sfârşitul lumii, iar ceea ce este de-a dreptul ciudat, este faptul că Biserica nu vorbeşte despre această ameninţare.”

Răspunsul său, însoțit de o privire ușor ironică, a subliniat diferența dintre înțelepciunea lumească și învățătura Bisericii: „Mă privi ironic şi îmi spuse: – “Ei le spun acum. Biserica le propovăduieşte de-a lungul veacurilor. Acum au înţeles ei”. Mai degrabă “a dispreţuit” părerea lor şi deşteptăciunea lor.”

Părintele a continuat să explice clar și concis: „– “Da, toate astea se vor întâmpla. Hristos a spus-o, după care, precum fulgerul, va veni Domnul”.”

Întrebările despre semnele prevestitoare și răspunsurile sale au fost deopotrivă directe și profunde: „Am întrebat iar: – “Dar bine, Părinte! Ca să vedem toate aces­tea, trebuie să vedem toate semnele prevesti­toare. Când vor începe să se întâmple? – Oh, – ne răspunse -, toate acestea se întâm­plă!… nu le vezi?”

Cu fiecare discuție, Părintele Sofronie îndemna la încredere în Dumnezeu, oferind un mesaj plin de speranță: „Când ne sfătuia şi ne descria pericolele duhovniceşti, totdeauna spunea: vrăjmaşul face cutare sau cutare, dar Hristos va învinge.”

Mai mult, vorbea despre pronia divină ca despre o sursă constantă de protecție: „“-Există pronie, există pronie, nu te teme, ci bucură-te! Să ai pronia lui Dum­nezeu ca o umbrelă şi să stai sub ea”.”

În fața temerilor legate de unirea Bisericilor sau alte subiecte similare, Părintele Sofronie sublinia ferm poziția sa ortodoxă: „Toţi ştim că, din vreme în vreme, creştinii au astfel de nelinişti ciudate: fie – pentru cum va fi unirea Bisericilor, fie – pentru 666. Într-o întâlnire cu Părintele, am vrut să ştiu ce crede el însuşi despre toate acestea. Nu-mi amin­tesc exact ce am întrebat şi cum. Dar îmi amintesc foarte bine atitudinea lui în momentul în care mi-a răspuns. A stat neclintit, m-a privit cu atenţie şi înfăţişarea i s-a schimbat. A devenit severă şi s-a umplut de durere. Îşi mişca încetişor capul, arătându-şi astfel mirarea, sau mai curând supărarea, şi mi-a spus: – Lucrurile stau aşa: chiar dacă se face unirea, precum spun “ei”, eu voi fi ortodox. Biserica este sfântă. Ştim cum să trăim şi, prin urmare, ce anume creează probleme?!”

Citește și: Sfântul Paisie Aghioritul ne-a avertizat: Pecetluirea cu numărul 666 devine realitate!

Aceste cuvinte ale Părintelui Sofronie rămân o mărturie vie a perspectivei sale profund duhovnicești asupra frământărilor oamenilor și a importanței încrederii în Dumnezeu în fața oricăror încercări.