De ce Dumnezeu a ascuns de noi ceasul morţii şi viitorul nostru pământesc?
La 2 februarie Biserica Ortodoxă din Moldova a prăznuit pe Sf. Eftimie cel Mare. Sfântul Părinte, după moartea tatălui său a fost dat de către mama sa, pentru a primi educaţia necesară unchiului său care era preot. Acesta la rândul său la prezentat episcopului. Iar episcopul la făcut mai întâi citeţ în bisericile din oraş, după aceia preot şi ia încredinţat conducerea mănăstirilor din eparhie. Sfântul dorea însă singurătatea, de aceea la 30 de ani leapădă oraşul şi pleacă în pustie, unde nu după mult timp întemeiază o Lavră, în apropiere de Marea Moartă.
Desigur la început Lavra se afla într-o sărăcie totală, însă prin rugăciunile cuviosului şi prin nădejdea fierbinte în Domnul le-au trecut pe toate. Sfânta Tradiţie ne aduce aminte despre un moment din viaţa sfântului când unul dintre fraţi nu a dorit să îndeplinească o ascultare. De îndată a căzut jos fără de simţ, iar când părintele a fost rugat de fraţi să-l ajute le-a spus: „Ascultarea este mama tuturor virtuţilor şi un mare făcător de bine. Dumnezeu o iubeşte mai mult decât pe jertfă.” A săvârşit şi multe alte minuni, Dumnezeu descoperindu-le viitorul multora dintre fraţi, pe mulţi dintre păgâni ia adus la creştinism, iată de ce a primit titlul onorific „cel Mare”. În anul morţii sale, în pofida obiceiului de a pleca în pustie pe perioada Postului Mare el ia anunţat pe fraţi că nu va merge. Voi rămânea aici, a zis Sfântul Părinte, iar după prima săptămână, la miez de noapte vă voi lăsa. Sa întâmplat întocmai după cum a prevestit cuviosul.
Din modul cum a murit, vedem că Sfântului Eftimie i sa descoperit cum şi când va muri de către Dumnezeu. Puţini sunt acei oameni care îşi cunosc ziua şi ceasul morţii sale. Doar cei drepţi şi iubitori de Dumnezeu au parte de un astfel de mare dar. De altfel, noi nici nu avem mare nevoie de a şti aceasta. Se pune întrebarea: „De ce Dumnezeu nu ne descoperă ziua şi ceasul când fiecare dintre noi trebuie să moară?”
În primul rând, Dumnezeu a ascuns acest moment de noi pentru ca noi să fim într-o permanentă priveghere. Strigă paginile Sfintei Scripturi: „Privegheaţi şi vă rugaţi neîncetat, pentru că nu ştiţi nici ziua şi nici ceasul când va veni Fiul Omului”. (Matei 25;13).
În al doilea rând, Dumnezeu nu nea descoperit ceasul morţii pentru ca noi să nu amânăm în permanenţă ceasul pocăinţei şi timpul săvârşirii faptelor celor bune. Oare s-ar întări omul în fapte bune dacă ar şti că trebuie să moară abia peste cincizeci de ani. Din experienţa proprie vedem cum oamenii amână mersul la biserică de la o săptămână la alta anume din motivul că mai au timp şi vor merge la bătrâneţe la biserică. O eroare foarte mare. O înşelătorie superbă de la tatăl minciunii. Fiecare dintre noi este dator să se ocupe de mântuirea sufletului său neîncetat, să fie permanent în privegheri şi în rugăciuni ne amânând timpul pocăinţei.
În al treilea rând, Dumnezeu niciodată nu s-a atins de libertatea umană. Iar dacă omul ar şti că trebuie să moară într-o lună sau o săptămână (cu condiţia că crede desigur în Dumnezeu), desigur că ar face o mare mulţime de fapte bune, milostenii, rugăciuni şi posturi pentru a se pregăti de întâlnirea cu Dumnezeu. Dar aceasta nici într-un caz nu va fi pregătirea cea de bună voie. Omul s-ar pregăti de frică, fiind constrâns, ca nu cumva să ajungă în iad. Dumnezeu însă vrea de la noi pregătirea de a ne întâlni cu Părintele Iubirii anume din dragoste. Noi facem voia lui Dumnezeu nu pentru că ne temem de iad, ci pentru că îl iubim pe Dumnezeu, pe Tatăl nostru cel ceresc şi nu dorim să-I provocăm dureri prin păcatele, fărădelegile şi neascultarea noastră.
Iată câteva dintre pricinile pentru care Dumnezeu nu ne descoperă viitorul. Câteva dintre pricinile pentru care noi creştinii ortodocşi suntem datori să ne ferim de vrăjitori, prezicători şi aşa numiţi „preoţi pârâţi” care se ocupă cu prezicerea viitorului, călcând într-u toate voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca oamenii să-şi cunoască viitorul El l-ar fi descoperit lor. Dar Dumnezeu la lăsat ascuns, dându-ne nouă sfânta învăţătură a pocăinţei şi Sfânta Taină a Spovedaniei. Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului ci ca să se întoarcă şi să fie viu, zice Sfânta Scriptură, iar Sfinţii Părinţi ne învaţă: pentru a acoperi o mare mulţime de păcate, nu destăinui oamenilor faptele tale cele bune!
Preot Iulian Raţă | ortodoxia.md
