Modalitățile de influență a oamenilor asupra duhurilor necurate

Comuniunea cu Hristos îi izbăveste pe cei credinciosi de robia diavolului, numai în cazul, însă, în care credința lor este desăvârsită; dar fiindcă nu toată lumea atinge desăvârsirea, puterea diavolului în lume continuă să-i domine pe cei nedesăvârsiți pe măsura patimilor lor, ca si pe cei fără de credință în Hristos.

În felul acesta numai credinciosilor le este hărăzită posibilitatea de a se izbăvi de puterea diavolului, ca urmare a pătimirii pe cruce a Mântuitorului. Această posibilitate se realizează pe măsura credinței si perfecțiunii morale a omului. Iată de ce, desi biruința lui Hristos asupra prințului lumii s-a săvârsit de fapt prin moartea si Învierea lui Hristos, Biserica lui Hristos, în dezvoltarea ei treptată de-a lungul timpului în lume, continuă să fie o Biserică Luptătoare si va continua să fie astfel până la sfârsitul lumii si Judecata de Apoi.

Prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, noi îl putem birui pe diavol. Influența lui asupra oamenilor este slăbită, mai ales asupra celor care se răstignesc în Hristos „cu patimile si păcatele lor”. Numai prin intermediul păcatului si slăbiciunilor dracii se lipesc de suflet, si atâta timp cât el este în păcat, este orbit de ei. Sfântul Grigorie de Nissa spune: „…când ființa noastră a căzut în păcat, Dumnezeu n-a lăsat căderea noastră fără Providența Sa, ci în ajutorul vieții fiecăruia pune un înger, din cei care au primit formă nematerială, iar, pe de altă parte, corupătorul firii încearcă să facă acelasi lucru prin mijlocirea unui oarecare demon viclean si păgubitor, care ar dăuna vieții omenesti. Omul însă, aflându-se între înger si demon, prin el însusi îl face pe unul mai puternic decât celălalt, alegându-si prin liberă voință un învățător din doi. Îngerul cel bun îți îndreaptă gândurile către fapte virtuoase, iar celălalt îți arată plăcerile materiale, din care nu există nici o nădejde de mai bine”. După cum vedem din afirmațiile acestui Sfânt Părinte, întotdeauna însusi omul este acela care, în cele din urmă, face alegerea binelui si răului. Si atunci când crestinul trece de partea îngerului luminii, cu harul Domnului îl înfruntă usor pe duhul necurat. Sfinții Părinți si învățători ai Bisericii ne arată următoarele mijloace de luptă împotriva diavolului: credința, Cuvântul lui Dumnezeu, smerenia, privegherea, rugăciunea, semnul Crucii. Fiecare crestin poate folosi aceste mijloace în lupta cu demonii; există însă si altele, la care se poate apela prin mijlocirea slujitorilor altarului: e vorba de spovedanie si de împărtăsirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos si de moliftele rostite asupra celor care suferă din pricina duhurilor necurate. „Când crestinii, rugându-se, rezistă cu bărbăție ispitelor, se căiesc pentru păcatele făcute, rabdă cu blândețe jignirile, stăruie în rugăciuni, mărturiseste Cuviosul Ioan din Carnaf, dracii se chinuiesc, se frământă si plâng, oamenilor însă, nu le este dat să vadă asta, ca să nu se semețească.

Rugăciunea, care face ca harul Sfântului Duh să se reverse asupra omului, unindu-l cu Dumnezeu, îi arde pe draci si acestia, nesuferind focul haric, fug cu vaiete, îndepărtându-se de cei ce se roagă. Iată de ce, ori de câte ori necuratul încearcă să ne ispitească, trebuie să îngenunchem pentru rugăciune, care ne aduce ajutorul lui Dumnezeu si cu care suntem de nebiruit”. Asa cum duhurile au influență asupra materiei, la fel si materia are influență asupra duhurilor. Astfel, duhurile necurate se vor chinui vesnic în focul iadului, în foc material. În Cartea lui Tobit găsim o redare clară a influenței chiar a materiei pământesti asupra duhurilor. Iar acesta, mergând, si-a adus aminte de cuvintele lui Rafael, si a luat cățuia si a pus inima si ficatul pestelui si a afumat. Si simțind demonul mirosul acesta, a fugit în părțile de sus ale Egiptului, si îngerul l-a legat (Tob. 8, 2-3). În practica bisericească este cunoscut efectul tămâii de a îndepărta duhurile rele. Este remarcat de asemeni efectul similar al sfintelor moaste, icoanelor făcătoare de minuni si chiar al vesmintelor sfinților, a căror prezență n-o suportă duhurile necurate. Toate acestea datorită puterii binefăcătoare pe care o emană obiectele amintite si care frige pe demoni. E cunoscut faptul că sfinții pustnici căpătau putere asupra duhurilor necurate încă din viața pământească. Astfel, în descrierile Vieților Sfântului Andrei, Sfinte Mucenițe Iuliana si Sfântului Antonie cel Mare, citim cum ei ar fi bătut chiar pe demoni. În istoria Vieții Cuviosului Ioan, arhiepiscopul Novgorodului, se relatează cum el l-a silit pe demon să-l ducă până la Ierusalim pentru a se închina Sfântului Mormânt si înapoi. Viețile sfinților abundă în mărturii despre biruința omului înduhovnicit asupra duhurilor necurate.

Părintele Rodion – Oameni și demoni