FIRUL CREDINȚEI (pildă ortodoxă)
După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:
– Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!
În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
– Bucură-te, omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?
– Sigur că da, zise omul cu nerăbdare, sigur că m-am schimbat!
– Bine! A mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
– Ce faceţi ?! Strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi ?! Ţipa omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
– Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
– Nu se poate! I-a răspuns îngerul.
– Cum aşa? Doar n-am nicio vină, firul s-a rupt din cauza lor!
– Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt.
În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoana. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.
După ce am postat un comentariu la un alt articol, m-am hotărât să mai citesc.Ei bine, de data aceasta mi-a plăcut ce am citit.Şi da, chiar îți dă de gândit.Ca o paranteză, tot referitor la criza cu religia în şcoli: vremurile vor fi din ce în ce mai schimbătoare.Oamenii se vor îndepărta tot mai mult de biserică, de religie.Dar valorilre esențiale precum dragostea, bunătatea, cinstea, altruismul, chiar dacă nu vor fi insuflate copiilor prin pilde creştine, copiii, cumva tot şi le vor dezvolta.Pentru că aceste valori le avem în suflet dintotdeauna.Şi până la urma, şi pe Dumnezeu îl găseşti tot acolo, în suflet.
asa este si oricum religie va exista si biserici si icoane
Aceasta pilda este foarte veche! Dar, ce e curios, am aflat-o prima data prin intermediul pildelor budiste! A fost si un film! Pilda este cu mult maibuna azi, cand vedem la tot pasul dovezi de egoism crancen!
Asa este, doar ca in zilele noastre, dupa ce ajuti si scoti omul din necaz, te trezesti ca cel ajutat in loc de un simplu multumesc cauta sa-ti intoarca binele cu rau. Am patit-o pe pielea mea.
Sa nu te superi de raspunsul meu dar binele il faci si atat! Nu astepti nici macar acel simplu multumesc. ..
Dar cum se simte cel ce face bine si este rasplatit cu rau, pur si simplu isi pierde increderea sa mai faca bine la cineva.E usor sa dai cand nu ai nimic.