„A deschis ochii şi mi-a spus: Am văzut iadul, mamă”
„Am văzut iadul, mamă”, i-a spus Ionuţ, în vârstă de 22 de ani, mamei sale, în momentul în care a deschis ochii după ce sedativele administrate de medici pentru a nu mai simţi durerile cumplite provocate de arsuri şi-au făcut efectul.
„A deschis ochii şi mi-a spus: «am văzut iadul, mamă». Am vrut să nu plâng, dar nu am putut să mă opresc. Mi-am văzut singurul copil înfăşurat în bandaje de la mijloc în sus. Imaginea asta nu mi-o pot scoate din minte… Mai bine eram eu în locul lui”, povesteşte, gâtuită de lacrimi, Florina, mama lui Ionuţ.
Este într-un continuu du-te-vino şi aşteaptă cu sufletul la gură orice mişcare dinspre secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului Universitar.
În incendiul de la Clubul Colectiv, băiatul ei, care este student la Arhitectură, a suferit arsuri pe 40 la sută din suprafaţa corpului şi a fost operat. Femeia are în ochi o licărire de speranţă: „Medicii spun că nu i-au fost afectate căile respiratorii”.
La secţia ATI a Spitalului Universitar mai multe persoane vorbesc între ele, în şoaptă, parcă pentru a nu-şi trezi copiii, care sunt în stare gravă. Pentru unii dintre ei, medicii au „pronostic rezervat”.
„E la Chirurgie reparatorie, următoarele 24 de ore sunt critice”, povesteşte o femeie care îşi ţine strâns soţul de braţ şi care nu mai are putere nici să plângă.
În faţa ei, o altă mamă pare mai liniştită. Medicii i-au spus că „fata a avut şansa să fie luată (de ambulanţă n.r.) printre primii şi a fost curăţată”.
”Ceilalţi nu au supravieţuit”, spune femeia. Aceste cuvinte stârnesc o emoţie cumplită printre cei care aşteaptă în faţa ATI şi care se reped spre fiecare medic ce iese din locul în care copiii lor se zbat între viaţă şi moarte.
„E bandajat tot, cel mai mare pericol sunt infecţiile. Se mai văd părţi mici din piele, în rest e bandajat”, le mărturiseşte o asistentă unor părinţi care aşteaptă un semn despre soarta copilului lor.
Într-un colţ mai retras stau doi tineri – îngrijoraţi şi îngânduraţi. După câteva momente de ezitare, Daniel, care cântă într-o trupă, povesteşte că a mers în club pentru că acolo era un coleg de-al lui, Tudor, care ”se afla chiar în faţa scenei când tavanul clubului a luat foc”.
„Mă mir şi sunt fericit că a scăpat cu viaţă. Eu eram afară când a început totul, vorbeam la telefon. Imediat au început să se audă ţipetele mai multor fete din interior, apoi nişte bubuituri şi am văzut mulţi călcându-se în picioare să iasă afară”, povesteşte Daniel.
El spune că i-a fost „groază” să o sune pe mama prietenului său şi să-i spună că „Tudor ar putea să nu mai fie viu”.
Celălalt tânăr care îl însoţeşte pe Daniel, şi el coleg de trupă cu Tudor, spune pe un ton mai mult stins că vineră seară se gândea să meargă şi el la concert, dar s-a răzgândit în ultima clipă.
Liniştea de la secţia ATI este spulberată de intrarea fulgerătoare a unei femei care vorbeşte la telefon şi întreabă unde se află fiica ei. „Pacienta Vasile Mihaela – au mutat-o la o altă secţie. Am înţeles că au mutat-o de la A4, unde e? La Blocul Operator sau nu ştiu unde e!”, strigă disperată femeia la interlocutorul ei.
După câteva minute de linişte, uşile de la secţia de Terapie Intensivă se deschid, o asistentă îi caută cu privirea pe părinţii lui Radu, îi observă şi le face semn să se apropie: „Are arsuri pe aproape 90 la sută, doctorul a zis că e mulţumit că e stabil, dar următoarele ore sunt critice. Din păcate, nu vă putem da veşti bune. Majoritatea sunt în stare gravă, abia peste câteva zile o să vă dăm veşti, sper, bune sau altfel”. Mama lui Radu pare că nu mai are nicio reacţie…
La Secţia de Chirurgie Plastică Microchirugie Reconstructivă, o femeie este revoltată pe organizatorii concertului din Clubul Colectiv, pe care îi acuză de producerea tragediei. „Trebuie să plătească pentru chestia asta, se duc la concert şi nu se mai întorc acasă. L-au pansat pe Liviu, care era mai uşor rănit. A zis că în viaţa lui nu l-a durut ceva în halul ăsta. Au venit (cu maşina -n.r.) cu geamurile deschise că îl ardea, dar e bine că şi aici i-au ţinut să le fie răcoare”, spune femeia.
Ea spune că băiatul ei a fost adus la spital cu maşina unor oameni care treceau prin zonă. În situaţia băiatului ei, dus la spital de trecători, au fost alţi zeci de tineri răniţi. Oameni care treceau prin zonă s-au oprit să vadă dezastrul şi au sărit în ajutorul victimelor, unele întinse pe caldarâm.
O altă femeie care aşteaptă la ATI este mulţumită. Îi spune unui bărbat aflat lângă ea că a reuşit să intre la fiul ei să îl vadă, să îl mângâie şi să îi dea apă. Femeia nu crede că băiatul ei a fost ars de flăcările din club, ci mai degrabă a fost lovit în busculada care s-a creat la ieşirea din club: „Eu cred că s-a lovit în buluceala aia, că pare lovit cu bocancul, l-am întrebat, dar nu mai ştie. Acum sunt sedaţi”.
Ca o premoniţie stranie, trupa Goodbye to Gravity, cea care a concertat în Clubul Colectiv, şi-a deschis concertul cu melodia „Ziua în care murim” – primul single de pe albumul lansat vineri seară.
Mai multe pe mediafax.ro