A fi pe calea de mijloc e a fi pe calea înţelepciunii, a echilibrului, a bunului-simţ

Fără îndoială, nu e uşor să urci la bunătatea recomandată de Mântuitorul, când ţi se face rău. Teoretic ne declarăm de acord cu învăţătura Sa, dar dacă e vorba să trecem la aplicarea ei, de îndată descoperim că ne e aproape imposibil.

Pornirea noastră, când cineva ne face rău, e să-i răsplătim şi noi cu rău. Şi păcătuim. Mântuitorul ne cere un mare efort de autodepăşire. Tocmai de aceea a venit El, ca să ne îndrume şi să ne ajute să încercăm această autodepăşire. E aproape supraomenească, dar suntem chemaţi să devenim desăvârşiţi (Matei 5, 48).

Chiar Dumnezeu pe care Îl descoperea Moise îndemna la desfăvârşire: „Să-mi fiţi sfinţi” (Levitic 20, 26).

Chemarea la desăvârşire şi la sfinţenie nu e uşor de împlinit. E mult mai comodă mediocritatea. Unii confundă mediocritatea cu „calea de mijloc“, cea recomandată de sfinţii trăitori ai virtuţilor creştine. Sunt lucruri total diferite.

„Calea de mijloc“ e evitarea exceselor care ne pot face rău. De pildă, evitarea postului excesiv care ar duce la îmbolnăvirea trupului şi la mândrie, adică la îmbolnăvirea şi a sufletului. Tot un exces care ar face rău ar fi eliminarea totală a postului, care ar duce la îmbuibare şi lenevire, rău pentru trup şi rău pentru suflet. A fi pe calea de mijloc e a fi pe calea înţelepciunii, a echilibrului, a bunului-simţ.

Tendinţa firească a oamenilor întregi e spre mai mult, spre mai bine, spre mai frumos. Tinderea spre desăvârşire nu e o invenţie artificială a Mântuitorului, o recomandare lipsită de realism. S-o verificăm prin cel mai la îndemână mijloc.

Când un copil merge pentru prima oară la şcoală, învăţătorul e pentru el cel mai mare om din lume. Întrebat ce vrea să se facă, va zice: „învăţător“. Când mai târziu vede şi aude la televizor artişti sau jucători de fotbal, doreşte să se facă artist sau jucător de fotbal. Dar nu oricum. Întrebat „ca cine?“, va spune întotdeauna numele celor mai buni, ale celor mai lăudaţi. Nu va dori să ajungă ca cei mai slabi.

De ce să fie atunci nepotrivit îndemnul: „Fiţi desăvârşiţi“ şi încă: „precum şi Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este“? Deci la nivelul Celui Mai Mare!

Mitropolit Antonie Plămădeală

Extras din „Tâlcuiri noi la texte vechi”, Ed. Sophia, București, 2011