”A venit un crocodil, şi l-a purtat pe el, şi l-a dus de cealaltă parte…” (despre ascultarea de duhovnic)

Povestit-a oarecine din Părinţi despre un scolastic din Theopolis („Cetatea lui Dumnezeu”. Alt nume al Antiohiei, nu­mit aşa după reconstrucţia cetăţii de către Justinian. Aceasta a fost devastată de perşi în 540) care stă­ruia la un zăvorât (zăvorâţii erau acei monahi care se închideau în chi­liile lor, de unde nu mai ieşeau niciodată. Aceştia primeau hrană printr-o ferestruică), pe care-l ruga să-l pri­mească şi să-l facă călugăr. Şi i-a zis bătrânul: „Du-te de vinde averile tale şi le dă săraci­lor, după porunca lui Dumnezeu, şi atunci, venind, te voi primi.” Iar acela, ducându-se şi făcând precum i s-a poruncit, s-a întors; şi ia­răşi i-a zis lui bătrânul: „Şi această poruncă ai a o păzi: să nu grăieşti”. Iar el s-a făgăduit. Şi aşa a făcut cinci ani şi n-a grăit. Iar cei ce-l cu­noşteau au început să-l slăvească. Şi, aflând bătrânul de aceasta, i-a zis lui: „Aici nu te fo­loseşti, drept aceea te voi trimite în viaţa de obşte în Egipt”. Şi l-a trimis. Iar ducându-se el, nu i-a spus să grăiască sau să nu grăiască; iar el, păzind porunca, a petrecut negrăind. Iar stareţul care l-a primit pe dânsul, vrând a-l ispiti prin cercare de este cu adevărat mut, l-a trimis pe dânsul cu o sarcină întru puhoirea (în acea vreme, Nilul – căci despre el e vorba – era pe cale să se reverse) râului, ca astfel, întorcându-se, să se vadă silit să zică că n-a putut trece. Iar el, ducându-se la râu, a plecat genunchii şi, iată, a venit un crocodil, şi l-a purtat pe el, şi l-a dus de cealaltă parte. Iar stareţul a trimis un fra­te în urma lui ca să vadă ce face, care, văzând ceea ce s-a făcut, întorcându-se, a zis stareţu­lui şi fraţilor; şi, auzind toţi, s-au spăimântat. Iar după câtăva vreme, s-a întâmplat ca el să treacă din viaţă; şi trimiţând stareţul către zăvorâtul care-l trimisese, i-a zis lui: „Deşi cel pe care l-ai trimis era mut, el era înger al lui Dumnezeu”. Dar mai pe urmă zăvorâtul i-a răspuns: „Nu era mut din fire, ci, păzind porunca pe care din început i-am dat-o lui, pentru aceasta a petrecut mut”. Şi, auzind, s-au minunat şi au slăvit pe Dumnezeu.

Extras din ”Everghetinosul”, vol. I-II, trad. de Ștefan Voronca, Ed. Egumenița, Galați, 2009, pag. 177