Abia acum începe iadul. S-a tăiat capul viperei, iar veninul se împrăştie acum în tot corpul
După evenimentele dramatice din decembrie 1989, România a intrat într-o nouă epocă, marcată de speranță și incertitudine. În acest context, un episod emoționant este relatat în volumul „Din viața părintelui Paisie Olaru”, unde un tânăr a alergat într-o mănăstire din munți pentru a împărtăși vestea căderea comunismului unui monah venerabil.
Citește și: ‘Minune a lui Dumnezeu! Așa ceva n-am văzut în treizeci de ani de meserie!!!’
„Imediat după Crăciunul însângerat din decembrie 1989, un tânăr a alergat în munţi, la o mănăstire, să-i spună unui monah cu părul nins de credinţa lui curată că: ţara-i liberă, comunismul a căzut!”
Cu toate acestea, reacția monahului nu a fost una de bucurie. Cu o privire adâncă și un glas plin de gravitate, el a rostit o profeție care avea să își dovedească, în timp, înțelepciunea:
„Bătrânul monah nu s-a bucurat. A ridicat încet capul din pământ, l-a privit în ochi şi i-a spus: ‘Abia acum începe iadul. S-a tăiat capul viperei, iar veninul se împrăştie acum în tot corpul’.”
Aceste cuvinte reflectă o înțelegere profundă a schimbărilor ce urmau să aibă loc. Dacă regimul comunist a fost răsturnat, efectele sale nu s-au evaporat imediat, ci s-au propagat în societate, marcând anii ce au urmat printr-o tranziție grea, plină de provocări sociale, economice și morale.
Citește și: Ce se întâmplă cu bărbații care păcătuiesc cu alte femei?
„Sfinţii sunt înainte-văzători.” – această concluzie subliniază caracterul profetic al celor care, prin credință și înțelepciune, pot desluși dincolo de aparențele istoriei. În lumina acestor cuvinte, evenimentele de după 1989 capătă o perspectivă profundă, în care libertatea nu este doar o eliberare de sub un regim, ci și o responsabilitate imensă de a gestiona moștenirea trecutului.
