Absolut nimic din ceea ce spunem, facem și gândim nu dispare, ci se înregistrează în veșnicie
Când au apărut vorbele murdare? În perioada când Rusia era sub jugul mongol, cele mai prețioase lucruri la care țineau rușii erau credința în Dumnezeu și în Maica Domnului, credința în mama care le-a dat viață, respectul pentru patrie. S-au găsit dintre aceia care au născocit deci cuvinte jignitoare la adresa Maicii Domnului, a mamei care i-a născut, la adresa țării, a pământului străbun. Drept rezultat, pământul a încetat să mai dea roadele de pe timpuri. Limba ne este dată pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, dar nu pentru a înjura și ocărî aproapele. Absolut nimic din ceea ce spunem, facem și gândim nu dispare, ci se înregistrează în veșnicie. Atunci când sufletul va părăsi trupul, va trebui să trecem vămile văzduhului. La prima vamă-vorbirea în deșert – ni se va descoperi câte cuvinte rele, necurate, murdare am rostit în timpul vieții.
Soția trebuie să-i spună soțului, că nu este bine să înjure, pentru că mai adaugă o rană la sufletul său. Uneori se poate întâmpla că soția îi face observație soțului, însă aceasta nu ajunge nicidecum la inima lui. Deci cum poate fi ajutat soțul? Rugăciunea pentru el îl poate ajuta, cu ajutorul lui Dumnezeu totul este posibil.
Este adevărat, unui copil, poți să-i spui de o mie de ori că nu se poate să faci un anume lucru, și la un moment dat el înțelege și nu mai rostește cuvinte necuviincioase.Dar este absolut necesar să i se spună. Limba ajută pe om a intra în Rai, ca pe tâlharul răstignit în dreapta Mântuitorului; dar tot limba prăbușește pe mulți în prăpăstiile iadului, ca pe tâlharul din stânga Mântuitorului.
Toți, mari și mici, bogați și săraci, învățați și simpli să ne socotim bine: Cum stăm noi înaintea Creatorului nostru cu lucrarea limbilor noastre? Să ne amintim de limba bogatului care cerșea o picătură de apă, pe care n-a putut-o căpăta. Și precum e casa unde se suduie – așa e și țara unde se suduie. O țară unde pe toate drumurile se înjură Numele lui Dumnezeu și cele sfinte – acolo nu poate fi și nu poate veni Dar și binecuvîntare. Psalmistul David zice într-un loc ”Un popor nesocotit hulește numele Tău Doamne”.(Ps.74.10)
Un medic credincios a făcut o statistică interesantă. A urmărit viața a 100 de oameni, vestiți suduitori. Și a aflat că 70 la sută din ei au murit fără bătrânețe și cei mai mulți de o moarte năprasnică. Așadar, să ne rugăm Domnului să ”pună strajă gurii și îngradire buzelor” ca conducându-le numai după voia, porunca și buna rânduială a lui Dumnezeu, să aducem numai cuvinte de mulțumire și slavă Lui pentru toate câte le primim în viața aceasta.
Arhimandrit Ambrozie Iurasov
Extras din ”Există Dumnezeu? – Protos. Nicodim Măndiță ”Păcatul înjurăturilor”
