Această cale este cea mai neînsemnată, cea mai smerită, cea mai dispreţuită, dar numai ea conduce în Patria cerească
Să-I urmăm creştine, lui Hristos, Izbăvitorului nostru, Care a venit la noi şi cu milostivire ne-a cercetat, Care ne cheamă în Cereasca Sa Împărăţie şi ne conduce la cea mai desăvârşită pace şi bucurie veşnică, „acolo unde este sălaşul celor ce se veselesc”.
Iisus este Dumnezeu adevărat şi fără El nimeni nu intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşadar, să-I încredinţăm Lui călăuzirea noastră şi necontenit să-I urmăm Lui, iar El ne va duce în locul veşnicei odihne. Aleşii Săi Îl urmează nu cu picioarele, ci cu inimile pline de credinţă, dragoste, smerenie, răbdare şi blândeţe. Să îndrăgim şi noi această cale a lui Hristos şi să-I urmăm Lui. Această cale este cea mai neînsemnată, cea mai smerită, cea mai dispreţuită, dar numai ea conduce în Patria cerească. „Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.” (Matei 7:14)
Nu este altă cale spre viaţa cea veşnică în afară de calea crucii: „Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38). Dacă cineva nu este vrednic de Hristos, oare de cine va fi vrednic? De vrăjmaşul Lui? Orice ai gândi, omule, şi ori încotro ţi-ai îndrepta gândurile tale, trebuie să-ţi iei crucea şi să-I urmezi lui Hristos, adică să-I urmezi cu smerenie, cu dragoste, cu răbdare şi blândeţe, ceea ce înseamnă să rabzi întristarea fără cârtire, pentru că la fel a răbdat şi Hristos, Izbăvitorul tău. (…)
După cum vei pătimi împreună cu El, aşa te vei şi proslăvi împreună cu El, ca un mădular dimpreună cu capul său, cum s-a spus în Sfânta Scriptură: „Dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim” (Rom. 8:17). „Şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu” (Ioan 12: 26). „Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul” (Psalm 26:20).
Sfântul Tihon din Zadonsk
Extras din ”Comoară duhovnicească, din lume adunată”, Ed. Egumenița, Galați, 2008, pag. 27-28
