Aşa este dreptatea iubitoare de Dumnezeu!

Cunoscând din cercare că poruncile lui Dumnezeu pot fi împlinite doar cu îmbelşugata împreună-lucrare a harului dumnezeiesc, cerând neîncetat prin rugăciune această împreună-lucrare, creştinul nu poate să nu pună toate faptele sale bune pe seama lui Dumnezeu. Totodată, el nu poate să nu se recunoască păcătos. Pe de o parte, el a cunoscut din cercare căderea sa şi neputinţa sa de a împlini voia lui Dumnezeu numai cu propriile sforţări; pe de alta, el şi când împlineşte, cu ajutorul harului, poruncile lui Dumnezeu vede neîncetatele greşeli care se nasc din neputinţa şi starea de cădere a omului.

Lucrul acesta se vede cu toată limpezimea din felul în care vorbeşte despre sine Sf. Apostol Pavel. Într-una din epistole, el spune: „Mai mult decât toţi m-am ostenit (apostolii); însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine” (I Cor. 15, 10), iar altundeva: „Hristos Iisus a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Tim. l, 15). Aşa este dreptatea iubitoare de Dumnezeu!

Extras din ”Predici la Triod și Penticostar” – Sf. Ignatie Briancianinov, Ed. Sophia, București, 2003, p. 5