„Astăzi este începutul mântuirii noastre” – Arhimandritul Hrisostom de la Putna
În cadrul unui cuvânt de învățătură ținut cu prilejul praznicului Bunei Vestiri, Arhimandritul Hrisostom Ciuciu de la Mănăstirea Putna a vorbit despre taina tăcerii și rolul acesteia în urcușul duhovnicesc al omului, subliniind atât riscurile, cât și puterea ei transfiguratoare. Împărtășind reflecții profunde despre această realitate spirituală, părintele a explicat că tăcerea poate deveni fie o pavăză spre înălțare, fie o prăpastie a înstrăinării, relatează marturieathonita.ro.
Arhimandritul Hrisostom Ciuciu afirmă:
„Tăcerea îl poate însingura pe om, îl poate izola, îl poate face să se simtă pierdut, al nimănui până într-acolo încât se poate aliena, își poate pierde mințile, se poate pierde ca ființă. Sub firea animalelor poate cădea omul din cauza ei”.
În același timp, arhimandritul a subliniat și efectul opus, acela în care tăcerea devine o rampă de apropiere de cele cerești:
„Dar, în același timp, tăcerea îl poate ridica pe om deasupra condiției sale, chiar deasupra Îngerilor”, a spus părintele, amintind de exemplul Maicii Domnului, pe care o numește „model al tăcerii care rodește”.
Referindu-se la Buna Vestire, Arhim. Hrisostom a arătat că prin tăcerea ei, Născătoarea de Dumnezeu a devenit pildă supremă de ascultare și primire a voii dumnezeiești:
„O sărbătorim astăzi pe cea care prin tăcere s-a ridicat deasupra Heruvimilor, a Serafimilor și a tuturor puterilor cerești. Cea care prin tăcere I-a îngăduit – și spun conștient lucrul acesta – I-a îngăduit lui Dumnezeu să-și reverse iubirea peste fiii oamenilor”.
Vorbind despre dinamica iubirii dumnezeiești, părintele a remarcat că tăcerea deschide spațiul interior al omului către lucrarea harului:
„Pentru că iubirea respectă libertatea, iubirea nu forțează, nu se luptă, nu se ceartă. Iubirea stă cuminte dar este acolo. Și pentru a putea lucra ea are nevoie de acceptare, de implicare, dar, mai ales are nevoie de această pregătire pe care doar tăcerea o poate oferi”.
În continuarea meditației sale, Arhim. Hrisostom a invocat cuvintele Sfântului Ignatie Teoforul, care legau marile taine ale mântuirii de tăcerea Tatălui:
„Trei lucruri s-au lucrat în tăcerea Tatălui: pururea-fecioria Maicii Domnului, Nașterea lui Hristos și moartea Lui”.
Această întâlnire a tăcerii divine cu cea umană este, potrivit părintelui, spațiul de unde izvorăște Cuvântul mântuitor:
„Așadar, din tăcerea Tatălui Se naște Hristos. Se întâlnesc astăzi două tăceri: tăcerea Tatălui și tăcerea Maicii. Din aceste două tăceri rodește Cuvântul. Cuvântul Tatălui și cuvântul Maicii”.
În planul creației, Dumnezeu își începe lucrarea printr-un cuvânt creator, iar omul, la rândul lui, își încheie rostirea printr-o adeziune totală la voia divină:
„Întotdeauna Dumnezeu, când vorbește, Își începe cuvântul prin Amin, prin Să fie. Acesta a fost și primul cuvânt al lui Dumnezeu (Fac 1:3). Omul, când vorbește, își încheie cuvântul cu Amin, cu Să fie. Astăzi, omul încheie ceea ce a lăsat neterminat odinioară în Rai. Chemarea la dialog pe care Dumnezeu i-a făcut-o omului și pe care Adam, întorcându-se cu spatele la El, a întrerupt-o este acum onorată, acceptată, este aleasă de Maica Domnului”.
Întâlnirea între voința divină și acceptarea umană capătă, în acest context, valoare mântuitoare:
„Închizându-se cercul, Să fie al lui Dumnezeu se întâlnește cu Să fie al omului”, a arătat părintele, evocând cuvintele Fecioarei Maria:
„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!”
Din acest motiv, explică arhimandritul, troparul praznicului Bunei Vestiri rostește cu solemnitate:
„Astăzi este începutul mântuirii noastre”.
„Pentru că abia când se întâlnește dorința lui Dumnezeu cu dorința omului începe mântuirea noastră”, a încheiat părintele Hrisostom.
Arhimandritul Hrisostom Ciuciu este viețuitor al Mănăstirii Putna din anul 1996. Are o formare teologică solidă, fiind licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, absolvent de master în exegeză biblică și doctor în Teologie Biblică.
