Atunci când omul e bolnav, n-are poftă de mancare.. Aşa e şi cu cel bolnav cu sufletul

Iubiţii mei fraţi, să nu uităm o datorie. Dacă Domnul Dumnezeu ne-a ajutat să creştem în El – atunci să-i ajutăm şi noi pe alţii să crească! Aici vă rog însă să grijiţi asupra unui lucru. Cei mai mulţi oameni n-au poftă de mâncare duhovnicească.

Atunci când omul e bolnav, n-are poftă de mancare, îi e greaţă de mâncare. Aşa e şi cu cel bolnav cu sufletul. Aşa e şi cu cel ce boleşte în patimi şi în păcate. El n-are poftă de mâncare duhovnicească. Nu poate suferi mâncare cea duhovnicească. Şi atunci ce e de făcut? Ceea ce ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: să ne apropiem de astfel de „bolnavi” cu mâncare uşoară, cu „lapte” (I Corinteni 3, 2).

A te apropia de ei cu „carne”, cu „mâncare prea grea”, e o greşeală. Să ne apropiem de ei cu mâncare ușoară şi să ne rugăm neîncetat Domnului, Doctorul nostru cel ceresc, să le redea „sănătatea” pierdută.

Preot Iosif Trifa

Extras „Să creştem în Domnul!”, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2010, pag. 29