Au venit banii, a plecat fericirea…
Nu vă comparaţi viaţa de familie cu a celor din jur. Suntem diferiţi, viaţa şi bucuriile fiecăruia dintre noi nu pot fi la fel. Cu atât mai mult nu e cazul să invidiem şi să ne facem viaţa amară doar de atât, că nouă ne lipsesc unele bunuri, pe care le au alţii. Pe cineva Dumnezeu l-a binecuvântat cu o bunăstare mai mare, cuiva i-a oferit mai puţin, trebuie să învățăm să ne bucurăm şi să mulţumim pentru ceea ce avem. Atunci când omul ştie să se bucure şi să mulţumească pentru ceea ce are, el întotdeauna e bogat.
Am întâlnit în viaţă oameni care au reuşit să devină foarte bogaţi, dar cu o mentalitate de săraci. Aceşti oameni mereu sunt nemulţumiţi şi se plâng într-una. Şi din contra, există persoane care din puţinul lor pot să ofere şi ultimii doi bănuţi, asemenea văduvei din Evanghelie, şi să-şi ducă traiul senin şi cu demnitate. Să ştii să mulţumeşti pentru ceea ce ai, deja este prima treapta spre îmbogăţire, căci de fapt bogăția reprezintă şi abilitatea de a accepta circumstanțele vieții aşa cum sunt și de a trăi din mijloacele existente.
De multe ori suntem invidioşi şi credem că dacă am avea mai multe bunuri materiale, am fi mult mai fericiţi. Însă adesea bogăţia risipeşte fericirea clădită pe pace şi înţelegere.
O pereche de tineri s-a cunoscut în anii de studenţie. S-au cununat şi au sărbătorit evenimentul doar cu doi prieteni apropiaţi. Ambii provineau din familii modeste, astfel toată bogăţia lor în primii ani de căsnicie au repezenat-o un dulap cu haine şi unul cu cărţi. Nu le-a fost uşor, de multe ori grijile materiale le aduceau multă bătaie de cap, dar erau bucuroşi că se aveau unul pe altul şi că Dumnezeu le ajută să treacă peste greutăţi. Când au venit pe lume copilaşii, le-a fost şi mai greu, acum putea munci doar soţul, totuşi încercau să nu deznădăjduiască şi să se sprijine unul pe altul. Seara se rugau mereu împreună, încercând să lase în seama lui Dumnezeu grijile care îi frâmântau. În duminici meregeu la biserică, apoi se bucurau că pot sta cu toţii la masă.
În anul când au sărbătorit 10 ani de la căsnicie şi aveau 2 copilaşi minunaţi, soţul a primit o ofertă de muncă extrem de avantajoasă. În câteva luni venitul lor lunar a crescut semnificativ, pentru ca treptat să poată hotărî toate problemele materiale: s-au mutat într-o casă nouă, aveau propriul automobil, iar vacanţele şi le petreceau călătorind.
Doar că deşi nu mai ştiau ce înseamnă probleme materiale, treptat relaţia dintre cei doi s-a răcit. El era mereu ocupat cu treburile de serviciu, serile de multe ori şi le petrecea în compania noilor săi prieteni, iar ea îl aştepta, adormind cu lacrimi în ochi. Calea către Biserică bărbatul o uitase, nu prea mai avea nevoie de Dumnezeu, acum avea de toate… Într-o zi i-a declarat soţiei sale că iubeşte o altă femeie…
Bogăția în sine nu este un păcat sau o virtute. Însă bogăţia primită de un om slab duhovniceşte, poate fi o adevărată încercare. Cel care va şti cu înţelepciune să folosească darul primit, îşi va lua răsplata, iar cel nechibzuit va pierde şi ceea ce crede că are.
Să nu-I cerem Lui Dumnezeu bogăţie şi prosperitate, ci o inimă recunoscătoare şi un cuget înţelept, care ne vor ajuta să trecem prin toate încercările vieţii, şi să aducem celor din jur bucurii şi dragoste, dar nu durere şi suferinţă…
Natalia Lozan
Sursa: altarulcredintei.md
