Avem nevoie de iubire ca să se facă minunea

Domnul a zis: Cine vrea ceva, crezând, va lua. Ajunge ca cererea să fie în armonie cu poruncile lui Dumnezeu, adică cu Dragostea.

Nu-i lipsi pe ceilalţi de fărâmiturile care cad de pe masă de la Pâinea Vieţii, pe care ţi-o dă în întregime Domnul. Toţi flămânzesc şi însetează după Dragoste, precum Lazăr care se hrănea cu fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului.

Nu avem îndreptăţirea de a nu lumina cu Nezidita Lumină a Domnului. Nimic nu trebuie să rămână sub obroc.

Toate au două feţe, precum cuţitul cu două tăişuri. Ceea ce astăzi zideşte, mâine dărâmă. Înţeleagă cel care poate.

Într-o corabie, unii marinari pot să se omoare şi să se mănânce între ei. Corabia însă merge în drumul ei şi ajunge la destinaţie. Aşa şi Biserica. Pentru că la cârmă e Hristos.

Dacă ai fi ştiut că nu eşti Aici, ai fi fost Acolo.

Ca să se facă Minunea, ajunge să iubim. Nici rugăciunea, nici aţa (metania) n-au asemenea putere.

Experienţa ne-a învăţat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni cu toată voinţa şi dragostea. Ajutorul vine numai când este ceasul lui Dumnezeu.

Când ne gândim numai la Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu se va gândi.

Suntem de folos numai când nu existăm pentru noi înşine.

Nu trebuie să luăm decizii pentru alţii. Să lăsăm în grija Îngerilor şi aceştia găsesc totdeauna cea mai bună cale.
Să nu uităm niciodată că ai Lui suntem.

Monahia Gavrilia (Papaiannis)