Avertisment al ÎPS Bartolomeu Anania despre trădarea din zilele noastre: „Iuda trăiește printre noi!”

În fiecare epocă, trădarea își găsește un loc printre oameni, ascunsă sub masca prieteniei și a bunelor intenții. În Pastorala de Paști din 2005, Î.P.S. Bartolomeu Anania atrage atenția asupra unei realități care persistă de-a lungul istoriei: spiritul perfid al lui Iuda, care nu a rămas un simplu episod biblic, ci s-a multiplicat în societate, influențând valorile, limbajul și însăși structura morală a omenirii. Într-o lume în care normele sunt răsturnate, iar adevărul este pervertit, trădarea își găsește mereu un loc de manifestare, indiferent de epocă sau context.

Citește și: Dan Negru, mesaj ferm pentru părinții ofensați de orele de religie: „Admiră orice vorbă spusă de vreun guru”

„Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci şi un personaj al istoriei de după el, multiplicat peste tot, la scară planetară, în ipostaza sărutării care acoperă trădarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizaţie, de cultură, de progres ştiinţific, de libertate, de bunurile pământului şi de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile şi perverteşte limbajul.

Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti SIDA, destrămarea familiei se numeşte planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă război preventiv, terorismul îşi reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Şi multe altele.

Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate.

Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe [nu că ar fi în mod real mai multe, ci că asta vrea să dea impresia, că nu ar fi o singură Biserică, ci mai multe – vezi şi mai departe, n.n.]. Din mai multe a făcut o puzderie. Şi continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu.

Se adaptează uşor, şi-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopţii şi comunică prin unde herţiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurenţial pe piaţa bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiş, te invită la dialog frăţesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomeneşti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaşte bine Biblia, are studii universitare, vorbeşte câteva limbi străine. El ştie că Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat şi memorat învăţătura lui Iisus. Dacă ar fi avut curăţie şi talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de bogată ca a lui Matei.

A scris-o postum, în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog, aşa cum este şi patronul său din Qarantania, care Îi oferea lui Iisus citate din Scriptură.

Iuda e tot atât de zelos printre ai săi, de vreme ce instinctul dezbinării îl mobilizează peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai întâi sedus, dominat şi numai după aceea nimicit. Iuda îşi abordează semenul cu graţia cobrei care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, ameţitor, pe durata căruia îşi calculează cu precizie secunda muşcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte “.”

Citește și: Prietenul este acela care poate veni oricând în casa ta, care poate mânca oricând la masa ta

Așa cum arată Î.P.S. Bartolomeu Anania, Iuda nu este doar o figură a trecutului, ci o prezență activă, capabilă să se adapteze și să opereze în moduri din ce în ce mai rafinate. Prin lăcomie, invidie și manipulare, el continuă să lucreze în umbră, sub pretextul unității și al progresului. Însă, oricât de iscusit și subtil ar fi, trădarea sa rămâne aceeași, iar cei care o recunosc sunt chemați să vegheze și să rămână statornici în adevăr.