Avertisment din ATHOS: Păcatul a ajuns la limită. Să ne rugăm să nu cadă bombe nucleare

Într-un moment în care societatea pare tot mai departe de valorile duhovnicești, cuvintele unuia dintre cei mai respectați monahi athoniți, Gheron Gavriil, vin ca un apel profund la trezire și reflecție. Mesajele sale, pătrunse de realism și discernământ, au fost reamintite în aceste zile de ucenicii săi, într-un context global tensionat și nesigur.

Citește și: În noaptea aceasta sunt 1 million de femei care plâng (Pr. Savatie Baștovoi)

„Dumnezeu știe care este momentul potrivit să ne ajute, uneori mai devreme, alteori mai târziu. Este nevoie doar de puțină răbdare, dar de o credință mare și vei vedea că a meritat osteneala așteptării…”

Prin această frază, Gheron Gavriil accentuează nevoia răbdării și a încrederii în voia divină, într-o lume care vrea totul imediat și se revoltă la prima încercare. Într-o altă comparație pilduitoare, monahul aghiorit pune în lumină pericolul trufiei, indiferent de faptele bune pe care le înfăptuim:

„O mașină plină de păcate, dar condusă de smerenie, ajunge în rai. O mașină plină de virtuți, dar condusă de mândrie, merge direct în iad…”

Familia și rugăciunea sunt, în viziunea sa, fundamentul unei vieți binecuvântate:

„Fericită este casa în care toți se roagă…”

Iar în fața necazurilor, Gheron Gavriil îndeamnă la recunoștință, spunând că aceasta este arma care îl alungă pe diavol și aduce pacea sufletească:

„La orice lucru neplăcut care ni se întâmplă să spunem: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”. Această frază este o lovitură de moarte pentru diavol. De îndată ce cineva o rostește, norul întristării se risipește…”

Monahul oferă și o imagine simbolică a felului în care Dumnezeu încearcă să ne vindece sufletește, trecându-ne prin diferite etape – de la cele blânde, la cele mai dure, când refuzăm vindecarea:

„Cu toții suntem bolnavi duhovnicește și Dumnezeu vrea să ne ajute să ne facem bine. Ne-a dat vitamine – nimic, ne-a dat calmante – nimic, ne-a dat aspirină – nimic, ne-a dat antibiotice – nimic. Acum a venit vremea să intervină cu bisturiul. Poate că ne va durea, dar este singura cale prin care putem fi vindecați. Nu mai avem timp…”

Când i s-a cerut să spună un cuvânt optimist, răspunsul său a fost unul tăios, dar onest:

„Ce să le spunem? Să le spunem minciuni? Dacă nu va exista pocăință, ne vom pierde ca neam.”

Mesajul său se încheie cu o constatare sumbră și o rugăminte gravă:

„Lucrurile nu sunt bune. Păcatul a ajuns la limită. Să ne rugăm să nu cadă bombe nucleare. Numai pocăința va salva Grecia noastră iubită!”

Citește și: Ce se întâmplă cu cei care pleacă în timpul slujbelor din biserică (luați aminte!)

Cuvintele Gheronului Gavriil rămân un ecou puternic al tradiției ortodoxe athonite, chemând la trezvie, smerenie și întoarcere sinceră la Dumnezeu.