Blesteama parintii pe copii si copiii pe parinti, sotia pe sot si sotul pe sotie, frate pe frate si om pe om. Geme lumea de blestemele izvorate din betii

Dumnezeiasca scriptura ne istoriseste ca Noe si fii sai, dupa scaparea din potop si iesirea din corabie, „s-a facut lucrator de pamant” in care semana seminte, ca sa produca roade bune. El a sadit si vita de vie. Scapat din potop si impacat cu Dumnezeu, Care l-a binecuvantat, Noe cu cei trei feciori ai lui, traiau in pace si fericire. Ce s-a intamplat dupa aceea? Dupa ce s-au copt strugurii Noe a stors must din ei intr-un vas.

Odata, dupa ce a fiert mustul si s-a facut vin, necunoscandu-i taria, a baut mai mult, s-a imbatat si dupa aceea culcandu-se a adormit. Pe cand dormea, Noe s-a dezgolit. Ham, feciorul sau, crud la minte, auzind de la fiul sau Hanaan ca tatal sau Noe s-a dezgolit, s-a dus si vazandu-l asa, a ras de goliciunea tatalui sau, spunand aceasta si celorlalti frati ai sai: Sim si Iafet. Acestia fiind cinstitori de parinti si luminati la minte, au luat o haina si mergand cu fetele indreptate in alta parte, au acoperit cu ea goliciunea tatalui lor…

Noe trezindu-se, a cunoscut cate i-a facut feciorul sau cel mai tanar (nepriceput) si a zis: „Blestemat sa fie Canaan! Sluga sa fie el fratilor sai!” Apoi binecuvantandu-i si pe ceilalti fii necredinciosi a zis: ” Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul lui Sim si Hanaan sa fie sluga lui! Sa inmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa locuiasca in el locasurile lui Sim si Hanaan sa fie sluga lui” (Fac. 9).

Iata ce a izvorat din betie: gresala, tulburare, blestem si asuprire. Blestemul izvorat din betia lui Noe, a ramas pana azi pe spatele lumii. Pofta popoarelor si a neamurilor de a stapani, asupri si robi unele pe altele, sunt roadele acestui blestem. Noe, al doilea Adam, parintele omenirii, s-a imbatat o singura data si iata, urmarile rele ale betiei au ramas pana in ziua de azi. Din boala betiei ca si atunci si azi, tasnesc felurite nelegiuri si pacate grele: tulburari, ucideri, hule, manii, uraciuni si blesteme, ca dintr-o fantana spurcata. Clocoteste lumea si azi de blestematii, din cauza betiilor! Blesteama parintii pe copii si copiii pe parinti, sotia pe sot si sotul pe sotie, frate pe frate si om pe om. Geme lumea de blestemele izvorate din betii. Ea sparge case, casnicii, fratii si prietenii, spulberand pana si bunavoirea dintre oameni. Dracii din iad, n-au alte slugi mai credincioase si harnice, pentru a atrage sumedenii de barbati si femei din toate ramurile societatii, in gurile iadului lor vremelnic si vesnic, ca bautura si betia, cu ajutorul careia a pierdut si pierde sumedenie de suflete omenesti.

Cezar Salahor

Extras din Despre patima beţiei – Alcoolismul, o fiară care înghite bărbaţi, femei şi copii