Calea dragostei prisositoare

Odată Avva Ioan Colov urca spre Schit împreună cu alți frați. Însă călăuza care îi îndruma a pierdut drumul, căci se făcuse deja noapte. Atunci frații au spus lui Avva Ioan:

– Acum ce facem? Căci călăuza a pierdut drumul cel drept și a apucat-o pe unul greșit. Nu ne primejduim, rătăcind pe ici-colo?

– Dacă vom spune aceasta fratelui, a răspuns Avva, se va mâhni și se va rușina. Mai bine să fac eu pe bolnavul și că astfel nu pot să merg, ci trebuie să rămân aici până dimineață.

Și într-adevăr, așa s-a făcut, precum a spus Starețul. Dar și ceilalți frați au spus:

– Nici noi nu putem să mergem mai departe, ci vom rămâne cu tine aici.

Și au rămas acolo până dimineața, fără să mustre și să întristeze pe acel frate, care le era călăuză.

Din Micul Pateric – marturieathonita.ro