Când ajungem cu mintea în inimă, am ajuns la împărăţia cerurilor

Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: „Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare“. Voi credeţi că aceasta este cămara, cea din lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă.

Ori aici dumnezeieştii Părinţi înteleg cu totul altfel: trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Căci inima este cămara minţii.

Auzi ce zice dumnezeiescul Părinte Isaac Sirianul: „Omule, pogoară-te cu mintea în cămara inimii tale şi atunci ai ajuns în cer“. Că şi aceea este cămara cerului, a împărăţiei cerului. Dar cine ne-a spus nouă că Împărăţia cerului este în inima noastră? Hristos. N-a spus El: „Împărăţia cerului înlăuntrul vostru este“? Deci, iată că noi avem împărăţia cerului în inima noastră. Şi când ajungem cu mintea în inimă, am ajuns la împărăţia cerurilor.

Părintele Cleopa Ilie

Extras din Ne vorbeşte părintele Cleopa, Vol. 1, Ed. Sfânta Mănăstire Sihăstria, 1995, pag. 27