Când ne rugăm pentru un bolnav, îi rostim numele şi ne gândim la el, cerând Domnului să-l vindece

Rugaţi-vă în chilia voastră. Unii se vor putea scula cu un ceas mai devreme, alţii cu o jumătate de ceas, iar alţii cu un sfert de ceas sau cu zece minute. Atârnă de puterile fiecăruia. Dar trebuie să o faceţi. Inima şi mintea voastră se vor obişnui astfel a trăi în toată vremea şi pretutindenea cu rugăciunea. Când rostiţi rugăciunea lui Iisus împiedicaţi tot gândul din afară a năvăli. Cei începători în viaţa duhovnicească au nevoie să înveţe a lupta împotriva cerinţelor trupului.

Rugaţi-vă seara, dimineaţa şi în celelalte clipe ale vieţii voastre zilnice. Rugaţi-vă pentru ceilalţi. Numai în unimea cea în Sfântul Duh veţi fi în stare să vă zidiţi mântuirea. Rugaţi-vă pentru semenii voştri şi cereţi lui Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru rugăciunile lor.

Când ne rugăm pentru un bolnav, îi rostim numele şi ne gândim la el, cerând Domnului să-l vindece. Nu este o închipuire, ci o realitate. Nu este o patimă, ci o atitudine de dragoste creştinească pentru fratele nostru.

Părintele Sofronie Saharov

Extras din ”Din viaţă şi din Duh”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pag. 57-58