Când omul găseşte odihnă într-o relaţie, îşi revine

Într-o lume adesea marcată de suferință și înstrăinare, Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oașa oferă o reflecție profundă asupra puterii iubirii și a iertării în vindecarea sufletelor deznădăjduite. Într-un mesaj plin de compasiune, el subliniază importanța de a deveni sprijin și adăpost pentru ceilalți, comparând iubirea cu un refugiu sigur în mijlocul furtunilor vieții. Părintele îndeamnă la răbdare și la renunțarea la egoism, considerând că doar printr-o relație autentică de iubire și împăcare, omul poate găsi liniștea interioară.

Citește și: Cum să vă distrugeţi în mod practic copilul

Iubindu-i cu adevărat pe cei deznădăjduiţi, i-am putea ajuta să se vindece?

Ar trebui să fim noi înşine Dumnezeu unii pentru ceilalţi, să-i odihnim şi să le dăm încredere şi adăpost, ca un refugiu pe munte, în timp de furtună. Să-i protejăm şi să le fim casă. Când îl hrăneşti pe celălalt, îl hrăneşti, de fapt, pe Dumnezeu, când îl îm­brăţişezi, el se îmbracă cu tine şi nu-i mai e frig. Când îi vorbeşti, se încălzeşte la vorbele tale. Iubirea e sin­gu­ra scăpare. Am întâlnit oameni care şi-au depăşit stări vecine cu patologia. Nu erau împăcaţi, fiindcă nu puteau să ierte, iar starea aceea de neiertare îi mă­cina, îi deconstruia lăuntric. Când au reuşit să ierte, să se împace, să-i primească pe cei care le-au greşit în inima lor, şi-au revenit spectaculos. Trebuie doar să ai răbdare. Numai intrarea într-o relaţie de iubire cu ceilalţi poate să astâmpere setea omului. Când omul găseşte odihnă într-o relaţie, îşi revine. Dar pentru asta trebuie să scape de obsesia sinelui.

Citește și: Să nu vă miraţi că neîncetat aveţi câte un necaz