Care sunt primele lucruri care-i vin în minte unui tânăr când aude de un baieram

Patima alcoolului este aşa de răspândită în întreaga lume şi aşa de mult promovată în filmele pe care le vedem încât aproape că ţi se pare imposibil să mergi la o petrecere fără să bei.

Cei care stau în spatele industriei de filme americane poartă o mare vină din acest punct de vedere. Probabil vă amintiţi că nu de mult timp a apărut pe ecrane la cinema un film numit Hangover (tradus mahmureala) în care câţiva bărbaţi s-au îmbătat într-un asemenea hal încât a doua zi când s-au trezit, nu mai reţineau aproape nimic din ceea ce au făcut cu o seară înainte. Filmul a avut mult succes, fiind primit foarte bine de unii tineri, care probabil abia aşteaptă să imite în viaţa lor ceea ce au văzut.

Vă amintiţi cu toţii şi de seria de filme American Pie în care actorii sunt adolescenţi de liceu, iar subiectele principale ale filmului sunt sexul şi băutura, sau mai diplomatic spus: cum se distrează tinerii în timpul liceului. Cu greu poate egala un alt film numărul de păcate şi de urâciuni promovate de American Pie în doar două ore.

Exemplele pot continua la nesfârşit, sexul şi băutura fiind o constantă a filmelor venite de peste ocean.

Tot ce am văzut în filme ne-a schimbat, creând o percepţie greşită în mintea noastră. Imaginaţi-vă care sunt primele lucruri care-i vin în minte unui tânăr când aude de un baieram: distracţie, dans, băutură, ţigări şi sex. Sau când aude de balul bobocilor sau de un banchet: băutură multă, haine de fiţe, dans şi agăţat.

Mai nou acum filmele relatează tot felul de întâmplări în care tinerii se droghează pe la petreceri sau prin cluburi şi bineînţeles că în acest fel dau exemplu greşit şi parcă transmit adolescenţilor următorul mesaj: „Ce poţi să faci într-un club sau la un baieram? Să te simţi bine, să bei, să fumezi o marijuana, să dansezi, să fii în altă lume…”

Privită în acest context, al unei educaţii primite din filmele americane, pe bună dreptate tinerii se întreabă: „Cum poţi să te distrezi la o petrecere fără să bei?”

Întrebarea aproape că primeşte un răspuns unanim: N-ai cum, fără băutură.

De fapt întrebarea ar trebui pusă altfel: „Cine dă petrecerea şi de ce o dă?” Totul depinde de anturajul în care se va desfăşura.

Sunt persoane care fac o petrecere special pentru a se îmbăta cu prietenii, sunt alţii care o fac doar pentru a se aduna toţi împreună şi a se bucura unii de ceilalţi. Spre exemplu, am participat la un Revelion în care mai mult de zece persoane am băut 6 beri la cutie şi jumătate de litru de vin fiert, dar ne-am simţit foarte bine unii cu alţii. La fel mi-aduc aminte de revelioane unde băutura era la discreţie şi era foarte clar pentru ce ne adunasem acolo.

Cum poţi să te distrezi la un grătar fără să bei? Mergând cu prieteni care ştiu să se distreze fără să se ameţească sau să se îmbete. Cine se poate simţi bine cu prietenii doar când este plin de băutură acela e un om limitat, constrâns de patima sa. A te distra cu prietenii la pădure, la un grătar nu înseamnă doar să dansezi, să mănânci şi să bei, ci de multe ori înseamnă să discuţi ore în şir un subiect interesant, sa faci planuri cu ei, să joci ceva, să construieşti ceva, să explorezi, etc.

Mi-a aduc aminte că acum jumătate de an eram la munte şi seara, la cabana unde stăteam, ne-am apucat să facem un grătar. Eram şapte persoane. Şi la un moment dat din vorbă în vorbă am ajuns să-i spun unui prieten că: Dumnezeu l-a pedepsit pentru un lucru anume din cauza unor fapte pe care el le-a făcut în trecut. El s-a supărat puţin şi a început să mă contrazică. În discuţie au intervenit şi ceilalţi cu păreri pro şi contra, iar din acel moment discuţia a devenit aşa de interesantă şi atrăgătoare, chiar şi pentru cei care n-aveau nicio treabă cu Biserica, încât am discutat 2-3 ore în continuu. Era un subiect de interes maxim pentru că pe toţi ne mustra conştiinţa de greşeli din trecut şi normal că apărea şi frica unei pedepse în prezent.

Am întâlnit mulţi oameni în viaţa mea şi Dumnezeu m-a dus să cunosc, probabil intenţionat, multe tipuri de anturaje şi să observ diferite tipuri de comportament. Concluzia mea cu privire la acest lucru este următoarea:

Oamenii cu şcoală, sau cu experienţă de viaţă, cu înţelepciune şi cu credinţă în Dumnezeu, au ce discuta şi pot să se simtă bine şi fără să facă abuz de alcool. În mijlocul unui asemenea anturaj discuţiile apar imediat şi timpul trece fără să-ţi dai seama. Temele discuţiilor sunt variate, limbajul este unul decent iar tonul este unul empatic şi ne-acuzator.

Oamenii cu mai puţină şcoală, sau necopţi la minte, sau fără frică şi credinţă în Dumnezeu, se distrează cu mâncare şi băutură multă, discutând gălăgios, folosind adesea un limbaj vulgar şi un ton acuzator. Astfel de oameni cu greu se pot simţi bine într-un anturaj cu oameni care se comportă normal adică moral.

În tinereţe adolescenţii se adună la petreceri în număr mare fără să ţină cont prea mult de anturaj, de felul de a fi a celor care participă. Cu trecere timpului, în special după vârsta de 20 de ani anturajul se micşorează la câţiva prieteni după principiul: „cine se aseamănă se adună!”. Treptat, treptat ne maturizăm şi nu mai vrem să ne pierdem vremea în locuri şi cu oameni care prin firea lor nu te folosesc cu nimic, ba dimpotrivă te influenţează negativ.

Astfel, la întrebarea „Cum să te distrezi la un grătar, la o petrecere sau la o nuntă fără să bei?” răspunsul este simplu: cu oamenii potriviţi.

A fi creştin înseamnă a trăi şi a respira în anturajul Bisericii, în braţele lui Dumnezeu, şi alături de oameni demni, morali. Un creştin adevărat nu poate merge la orice petrecere şi nu se poate distra oricum.

Harul lui Dumnezeu dobândit în inimă prin lupta împotriva patimilor, prin rugăciune şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ne va părăsi atunci când vom ajunge în locuri în care păcatele se săvârşesc fără ruşine.

Dumnezeu vă va grăi mereu în inimă şi prin glasul conştiinţei atunci când vă veţi afla într-un loc în care mai mult vă veţi vătăma sufleteşte decât vă veţi folosi.

Sursa: Claudiu Balan, Ortodoxia tinerilor