Cârmuirea lumii nu este treaba noastră. Treaba noastră este sa ne mântuim prin mijlocul care ne-a fost deschis de către Domnul Dumnezeu
DESTINELE LUMII
Cand in Apocalipsa a fost infatisata cartea destinelor, pecetluita cu sapte peceti, s-a auzit glas: Cine este vrednic a deschide cartea si a dezlega pecetile ei? (Apoc. 5, 2) Raspunsul a fost: Mielul lui Dumnezeu, adica Domnul Iisus Hristos, Cel rastignit pe cruce, Mielul deschide pecetea, iar un sir de aratari insoteste fiecare deschidere a unei peceti (Apoc. 5; 6). Aceasta este intruparea in chipuri a cuvintelor Domnului: Datu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant (Mt. 28, 18). Intamplarile curg potrivit poruncii Domnului si, prin urmare, totul are ca scop Imparatia cea intemeiata si pazita de catre El.
Noi nu putem pricepe cum se leaga cutare sau cutare intamplare de acest scop, dar nu incape indoiala ca toate se indreapta spre el. Nu ni s-a dat sa intelegem cum, intrucat carmuirea lumii nu este treaba noastra. Treaba noastra este sa ne mantuim prin mijlocul care ne-a fost deschis de catre Domnul Dumnezeu, si intr-acolo trebuie sa se indrepte toata grija noastra. Lumea vazuta este o taina – si istoria celor ce se intampla in lume este o taina; atat una, cat si cealalta sunt pecetluite de noi. Priveste, minuneaza-te si mareste nenumarata minte a lui Dumnezeu: nu-i mai bine sa incetam a alcatui presupuneri si a construi teorii? Acesta va fi un lucru mult mai rational decat a construi tot felul de teorii din propriul cap.
Sfantul Teofan Zavoratul: Raspunsuri la intrebari ale intelectualilor (Vol. 1)
