Ce este fecioria sufletească și cum se poate păstra de-a lungul vieții?

Ce bine aduce fecioria trupească în viața adolescenților și a tinerilor? Ce este fecioria sufletească și cum se poate păstra de-a lungul vieții?

Voi începe cu a doua parte a întrebării. Fecioria sufletească și duhovnicească nu înseamnă suspendarea energiilor sufletești și trupești, ci este îndreptarea lor către Dumnezeu, adică dragostea și erosul omului se îndreaptă către Dumnezeu, iar aceasta se dobândește prin focul Duhului Sfânt, și astfel omul înaintează cu avânt către Dumnezeu. Atunci, toate puterile sufletești și trupești se mișcă și se orientează către Dumnezeu și întreaga lume interioară sufletească a omului se umple de dragoste, pace, deplinătate. Atunci este cu putință să existe feciorie sufletească, duhovnicească și trupească. Acest lucru îl vedem în viața Sfinților. Este un eros curat și plenar care nu se sfârșește niciodată.

Când vorbiți despre feciorie trupească în viața adolescenților și tinerilor, cu siguranță vă referiți la înfrânare, și anume la înfrânarea dinaintea căsătoriei. Această înfrânare, atunci când există și înfrânarea sufletească și duhovnicească, este necesară pentru viața conjugală a tinerilor. Orice lucru mare are nevoie de o bună pregătire.

Se știe că, precum organismul trupesc al omului crește și se întregește treptat, la fel se întâmplă și cu organismul sufletesc al omului.

Tânărul trebuie să ajungă la o maturitate sufletească și biologică și, desigur, să primească binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru a lucra matur și plenar în căsătorie. Pentru că, atunci când cineva folosește rău puterile sale biologice, fără maturitate în gândire și în dorințele sale, atunci vor surveni mustrările de conștiință, sentimentele de vinovăție.

De asemenea, pentru a se dezvolta legături corecte, în afară de impulsurile biologice trebuie să existe și condițiile de mediu adecvate, precum și binecuvântarea lui Dumnezeu. Adam și Eva au mâncat din rodul pomului fără binecuvântarea lui Dumnezeu și acest lucru a dus la urmări cutremurătoare.

Trebuie să se înțeleagă faptul că omul nu-și găsește odihna doar în impulsurile biologice, dacă în paralel nu există deplinătatea sufletească și binecuvântarea lui Dumnezeu. Trupul, în sine, este foarte precar și incapabil să îl odihnească pe omul care caută sens și deplinătate a vieții, viață veșnică.

Înaltpreasfințitul Ierótheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Agios Vlasios