Ce înseamnă să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru toate!!!

Trebuie să ne lăsăm pe noi înşine cu desăvârşire în seama Proniei, a voii dumnezeieşti, iar Dumnezeu Se va îngriji de noi.

Un monah (acest monah era însuşi Stareţul) s-a dus într-o după amiază să citească Vecernia pe un vârf de munte. Pe drum a găsit o ciupercă albă şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru aceasta. Se gândea că o va lua la întoarcere şi că o va mânca în acea sea­ră. „Dacă m-ar întreba mirenii de mănânc carne” – şi-a spus în gând – „le-aş putea spune că mănânc în fiecare toamnă”. La întoarcere a aflat numai o ju­mătate din ciupercă – se poate ca vreun animal să o fi călcat – şi şi-a spus: „Se vede că atât trebuie să mănânc”.

A luat-o şi a mulţumit lui Dumnezeu pen­tru purtarea Sa de grijă, pentru acea jumătate de ciu­percă. Mai jos a aflat o altă jumătate de ciupercă şi s-a plecat s-o ia, ca să-şi completeze cina sa, dar fi­indcă era stricată – poate să fi fost şi otrăvitoare – a lăsat-o şi a mulţumit iarăşi lui Dumnezeu că l-a păzit de otrăvire. S-a dus la Colibă şi a mâncat în acea sea­ră o jumătate de ciupercă. A doua zi, când a ieşit din colibă, a văzut o privelişte minunată. Tot locul acela era plin de ciuperci frumoase şi a mulţumit lui Dum­nezeu. Vedeţi, a mulţumit lui Dumnezeu şi pentru întreg, şi pentru jumătate, şi pentru cel bun, şi pentru cel stricat, şi pentru una, şi pentru multe. Mulţumire pentru toate.

Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântări îmbelşu­gate şi lucrează întotdeauna pentru binele nostru. Toate bunurile pe care le avem sunt daruri ale lui Dumnezeu. Toate le-a făcut ca ele să slujească făptu­ra sa, omul, şi să se jertfească pentru el, de la animale şi zburătoare, mici şi mari, până la plante – ba chiar şi Dumnezeu Însuşi S-a jertfit ca să elibereze pe om. Să nu fim nepăsători pentru toate acestea şi să nu-L rănim cu marea noastră nemulţumire şi nesimţire, ci să-I mulţumim şi să-L slăvim.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din ”Cuvinte duhovnicești”, Vol. 2, Trezvie duhovnicească, trad. de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pag. 285-286