Într-un mesaj cu puternică încărcătură spirituală și morală, părintele Calistrat Chifan aduce în atenția credincioșilor o temă sensibilă și adesea ignorată: atitudinea pe care un creștin ar trebui să o aibă față de cei care hulesc numele lui Dumnezeu. Prin cuvinte ferme, dar pline de discernământ, părintele îndeamnă la delimitare clară între iubirea creștină și acceptarea batjocurii, subliniind importanța unei verticalități morale în apărarea credinței.
Citește și: După moarte, încă trei zile, sufletul este în preajma trupului şi a celor ai lui
Părintele Calistrat afirmă:
„În momentul în care întâlnești în viața ta personală, un om care bârfește pe Dumnezeu… trebuie să-l ocolești!
Și o să auzim iar… „Voi creștinii, nu ar trebui să purtați ranchiună!”
Nu port ranchiună, dar nu mă obligă nimeni să suport toată batjocura la adresa lui Dumnezeu. E treaba ta! Dar nu vreau să ascult părerile tale greșite și să suport tot, doar pentru că îmi arunci în față că eu am Legea Iubirii, Creștinismul!
Trebuie să avem o verticalitate impecabilă!
Ce trebuie iertat și ce nu trebuie iertat!
Vă iertați pentru toate fleacurile, și deveniți categorici și serioși când este vorba de hula lui Dumnezeu, jignirea Actului de Credință și Valorile Divine!
Atunci devii rece, distant și pui hotar!
„Doamne ajută! Bună ziua! Nu mă cunoști, nu te cunosc!”
În Scriptură, această problemă este întoarsă pe toate felurile, ca să ne arate nouă Hristos că sunt oameni care nu au noțiunea iertării!
Să nu uiți că și tu ca om, poți greși!
Și dacă nu ai măsură de comparație, știi cum poți ierta?
Te gândești la toate relele pe care le-ai făcut tu, și unde întâlnești la cineva, rele de aceeași măsură, ierți!
Iar pentru cele grele care încă te apasă conștiința, și nu poți să cedezi, chiar dacă uneori par fleacuri… acolo începi să devii puțin conciliant cu tine și cu rugăciunea: „Doamne ajută-mă să nu țin minte răul!
Ajută-mă să scot răul din inimă!
Ajută-mă să nu urăsc!
Să nu osândesc!”
Citește și: Eu nu suport înmormântarea asta a noastră… Îl pui în groapă și îi dai drumul!
Prin acest apel direct, părintele Calistrat reamintește că iubirea creștină nu înseamnă tolerarea oricărei ofense aduse lui Dumnezeu, ci discernerea între iertare și complicitate tăcută. În fața hulei, spune el, creștinul trebuie să pună hotar, rămânând totodată conștient de propriile căderi și nevoia continuă de iertare, smerenie și rugăciune.