Ce voiește Dumnezeu de la oameni și ce le dăruiește El lor?

Si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta si iertarea pacatelor. (Luca 24:47)

Aceasta este cea din urma predanie lasata de Mantuitorul Apostolilor Sai. In cuvintele acestea este adunata ca intr-un miez Evanghelia impacarii dintre Dumnezeu si oameni. Ce voieste Dumnezeu de la oameni si ce le daruieste El lor? El cauta pocainta si le daruieste iertarea pacatelor. Cere putin si daruieste tot. Oamenii numai sa se pocaiasca pentru pacatele facute si sa inceteze a mai pacatui si vor primi toate de la Dumnezeu, toate, nu numai cele pe care le ravneste inima lor, ci inca mai mult, cu mult mai mult. Cu adevarat, toate sunt fagaduite celor drepti. Dreptii vor fi mosteni ai Imparatiei lui Dumnezeu, ei vor fi fii ai lui Dumnezeu, fii ai luminii, fii ai nemuriri, impreuna-vietuitori cu ingerii, frati ai lui Hristos. Dreptii vor avea belsug de viata, de pace, intelepciune, putere si veselie. Dreptii vor avea toate, pentru ca toate le-au fost fagaduite lor.

Oamenii numai sa se pocaiasca si vor primi toate. Cersetorul numai sa se curateasca pe sine, sa se scalde si sa se invesmanteze intru curatie dinaintea usilor Curtilor Imparatesti si va fi primit pe data inauntru. Acolo va fi intampinat si imbratisat de Imparatul si va avea parte de toate. Va vietui impreuna cu Imparatul si va sedea la masa Imparateasca. Pe toate, toate, toate le va avea!

O, fratii mei, acestea nu sunt numai vorbe, ci acesta este adevarul cel viu si sfant. Caci stim ca multi din cei ce s-au pocait, barbati si femei, au primit toate cate le-au fost fagaduite. Multi s-au aratat din cealalta lume si au marturisit adevarul acestor graiuri, infatisand cum petrec ei acum ca fii si fiice imparatesti. Dar ei s-au pocait la vreme. Si ne-a mai ramas si noua vreme de pocainta, de voim sa fim impreuna cu ei mostenitori ai Imparatiei.

O, Milostive Doamne, ajuta-ne noua sa ne pocaim mai inainte de sfarsit, ca sa putem trai in vesnicie!

Tie se cuvine slava si multumirea in veci. Amin.