Ce zice Dumnezeiasca Scriptură despre înjurătorii celor Sfinte
Omenirea pentru vietuire, dezvoltare, inmultire si folos vremelnic si vesnic, pururea trebuie a avea pe Dumnezeu inaintea ei, in orice vreme si in orice loc si tot ceea ce face, sa faca dupa voia si randuiala pusa de Dumnezeu. De asemenea, cuvintele fiecaruia vor trebui sa fie dupa Dumnezeu, ca altfel cade rau.
„Din vorbele sale – zice Sfanta Scriptura – se va prinde pacatosul. Injuratorul si trufasul vor pierii la fel. Nu-ti invata gura ta a jura si a numi pe Cel Sfant nu te obisnui. Ca precum sluga care adeseori se cerceteaza, multe batai ia; asa si cel ce jura si pururea numeste pe Cel Sfant, de pacat nu se va curati. Barbatul care jura mult, se va umple de faradelege, si nu se va departa de la casa lui biciul (cu cat mai mult dar, vor fi pedepsiti injuratorii celor Sfinte, celor Dumnezeiesti!!…) Se va umple de rele casa lui. Este grai care lucreaza deopotriva cu moartea, sa nu se afle acesta intru mostenirea lui Iacob (in Israilul cel Nou, adica in poporul crestinesc)… Cu vorba cea fara cumpatare nu-ti obisnui gura, ca intru aceea este cuvantul pacatului… Omul care se obisnuieste cu cuvinte de injuratura, in toate zilele sale nu se va inteleptii” (Is. Sirah 23, 7, 13, 15-19); Din gura omului ies: binecuvantarea sau blestemul (2 Lege 11, 26), dulceata sau otrava (Iac. 3, 10), indreptarea sau osanda (Mt. 12, 27), viata sau moartea noastra (2 Lege 30, 19).
PROTOS. NICODIM MANDITA