Cea mai grea lovitură în suflet și în minte este să te simți în plus acolo unde cândva erai totul!
„Când vremurile se tulbură, Dumnezeu ridică glasuri din mijlocul turmei sale cuvântătoare. Prin Părintele Hrisostom Filipescu învăţăm să folosim bucuria în loc de cuvinte, ne vindecăm de rana necuvintelor din jur printr-un plasture al firii uitate: zâmbetul”, scrie Părintele Constantin Necula în prefaţa cărţii „Ascultă Priveşte Atinge”. Hrisostom Filipescu, ieromonah, psiholog, poet şi prozator, este la ora actuală unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română din mediul bisericesc, datorită modului armonios şi unic în care îmbină, în scrierile sale, noţiuni de psihoterapie şi teologie. Într-un interviu, ieromonahul vorbeşte despre puterea dragostei, a credinţei şi a speranţei, singurele care pot aduce adevărata bucurie în viaţa noastră.
În cărţile dumneavoastră, tot timpul pledaţi pentru puterea dragostei. De ce simţiţi nevoia să o accentuaţi, consideraţi că lipseşte în zilele noastre?
Sunt animat de dragostea pentru viață și umanitate. Dragostea este forța cea mai puternică din lume și, paradoxal, ea adeseori lipsește. Doar cei neiubiți urăsc. Suntem născuți pentru a iubi și a ne lăsa iubiți în mod sănătos! Uităm că dragostea nu este ceea ce spui, ci ceea ce faci concret. Dragostea este când oferi omului drag șansa să aleagă și el te alege pe tine. Tot timpul există cineva căruia îi pasă de tine fără ca tu să știi. Când nu îl vezi sau nu îl simți, privește Cerul! Nu există spațiu gol în minte. Mintea se umple imediat.
Cum să facem să dobândim dragostea, dacă e prea puţină?
Subconștientul nu face diferența dintre prezent, trecut și viitor. În lobul frontal se creează secvențele. Trăind ca și cum ai avea deja dragostea, o dobândești. Cine se pregătește este deja! Dacă ai zâmbetul de heruvim, vei topi orice coajă din inima celuilalt. Schimbarea începe din interiorul fiecăruia, nu din exterior. Cum îți vezi tu sufletul? Păstrați curățenia sufletului! Recomand o igienă a gândurilor, a emoțiilor și a comportamentelor! Sunt oameni care caută locuri frumoase, alții fac locul frumos. Depinde de fiecare.
Scrieţi aşa: „ruşinea şi critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste”. Nu credeţi însă că uneori e bine să îi arăţi cuiva că greşeşte – nenumind-o neapărat critică – pentru că altfel, dacă persoana primeşte numai iubire, indiferent că face bine sau rău, cum se va mai îndrepta, cum va conştientiza că răneşte oameni în jur?
Cine sunt eu să arăt cu degetul spre fratele meu? E doar un episod din viața lui… Dacă Doamne îl așteaptă, eu de ce să nu aștept? Unde mă grăbesc? Tot acolo ajung și eu, și celălalt. În brațe la Doamne. Fiecare cu drumul lui. Cea mai grea lovitură în suflet și în minte este să te simți în plus acolo un e cândva erai totul! Părintele Zaharia Zaharou de la Essex mi-a așezat cândva la inimă gândul de a fi sensibil și delicat cu sufletul celuilalt. Am învățat să mă conectez la inima lui, nu la mintea lui!
Sursa: sibiu100.ro
