Cel ce se nevoieşte se de­părtează de toată mângâierea omenească, şi atunci o află pe cea dumnezeiască

Părinte, cum voi simţi mucenicia şi nevoinţă?

Ca să simţi şi tu puţin ce înseamnă mucenicie, să primeşti cu bucurie cel puţin dispreţul. Şi dacă vrei să simţi puţin şi nevoinţă, fiindcă nu poţi pos­ti 40 de zile ca Hristos, posteşte şi tu (adică post negru toată ziua) o miercuri în care L-au trădat şi o vineri în care L-au răstignit. Cei care vor să mărturisească pentru dragostea lui Hristos, dar nu au prilej de mucenicie, pot ca dra­gostea aceea a lor, de care se ard, să o manifeste în nevoinţă trupească pentru sufletele adormiţilor care se chinuiesc, ca să afle şi ei puţină odihnă. Pre­cum mucenicia este prăznuire, tot astfel şi nevoinţa este prăznuire, pentru că acel ce se nevoieşte se de­părtează de toată mângâierea omenească, şi atunci o află pe cea dumnezeiască.

Sfinţii Mucenici simţeau o mare bucurie atunci când li se dădea prilejul să mucenicească. Ascetis­mul în viaţa duhovnicească a început de la mucenicie. Atunci când Marele Constantin a luat stăpâ­nirea, a scos pe creştini din închisori – pentru că îi ţineau acolo ca să termine cu ei – pe unii secătuiţi, pe alţii în alt fel etc. şi au încetat muceniciile. Dar cei care aşteptau în închisori cu bucurie rândul lor ca să mărturisească, când au fost eliberaţi, mult s-au mâhnit că Marele Constantin le-a stricat trea­ba. De acolo unde aşteptau mucenicia cu bucurie, s-au aflat liberi. De aceea, din dragoste faţă de Dum­nezeu şi din flacăra ce o aveau ca să mărturisească, au plecat să se nevoiască, să pustnicească în munţi. De aceea, chinurile pe care le-ar fi primit de la Dio­cleţian şi Maximian şi le-au făcut singuri ei înşişi prin nevoinţă (…) şi s-au dăruit nevoinţei pentru dragostea lui Hristos, după care i-au urmat şi alţii în nevoinţă. Astfel a intrat ascetismul în religia noastră.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din ”Cuvinte duhovnicești”, Vol. II, Trezvie duhovnicească, traducere Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pag. 263-265