Chiar și atunci când ne simțim rău putem să ne rugăm. Putem să fim în continuare cu Dumnezeu

Nu trebuie să punem semnul egalității între noi și greutățile care ni se întâmplă, spunea Schiarhimandritul Ioachim Parr, într-una din conferințele sale realizate în Rusia.

Este o mare greșeală să ne identificăm cu stările noastre fizice și spirituale, îndeosebi cu durerea sau cu tristețea.

„Dacă suntem foarte bolnavi, de moarte, nu putem să-i îngăduim bolii să devină firea noastră. O purtăm în noi, dar nu ne identificăm cu ea“, spunea Părintele Ioachim. El însuși este bolnav de cancer, însă iubirea lui față de Dumnezeu este mai mare decât puterea distructivă a bolii. Iată ce le spunea maicilor dintr-o mănăstire pe care a vizitat-o în timpul călătoriilor sale prin diverse țări:

„Am făcut tratament, dar boala nu cedează. Îmi aduc aminte că m-am dus la doctorul care trebuia să-mi comunice diagnosticul și să-mi prescrie un tratament. În asemenea cazuri, doctorii se arată foarte serioși, triști. El m-a invitat în cabinetul său.

– Ați venit singur?
– Da.
– Poate ar fi trebuit să mai luați pe cineva cu dumneavoastră…
– Pentru ce?
– Trebuie să vă spun ceva…
– Știu deja totul.

Și-am spus ce boală am, ce diagnostic. Doctorul a recunoscut că majoritatea oamenilor care vin la el își pierd cunoștința când află că suferă de cancer.

– Ceea ce îmi spuneți nu se referă la mine, am răspuns eu. Căci viața mea nu depinde de felul cum mă simt din punct de vedere fizic.”

Nu trebuie să lăsăm ca întâmplările din viața noastră să pună stăpânire pe mintea și pe sufletul nostru și să ne înnoureze vederea și credința, ducându-ne la deznădejde.

„Nu trebuie să facem nimic care ne-ar putea despărți de Dumnezeu. Dacă punem ceva mai presus de iubirea lui Dumnezeu, într-un final, doar cu asta rămânem.

Chiar și atunci când ne simțim rău putem să ne rugăm. Putem să fim în continuare cu Dumnezeu. Dacă aveți o dispoziție proastă, dacă ați avut o zi grea, spuneți-I Domnului: „Doamne, acum sunt atât de slabă, cad de oboseală și vreau să Te iubesc, dar nu știu cum. Nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine.”

Toate rugăciunile pe care le îndreptăm spre Dumnezeu, spre Maica Domnului sau spre alți sfinți au un efect tămăduitor asupra sufletului. Atunci când ne rugăm cu stăruință, cu fierbințeală și credință, Dumnezeu nu întârzie să ne răspundă.

Efectul imediat al rugăciunii este liniștirea minții și a inimii, care se simte ca o stare de pace lăuntrică și ca o siguranță că nimic rău nu ni se poate întâmpla.

Rugăciunea înseamnă conștientizarea că Dumnezeu este prezent, aici și acum, și că El este permanent cu noi, spunea Părintele Ioachim. De aceea nu trebuie să ne temem de nimic, nici măcar de amenințarea morții.

Schiarhimandritul Ioachim Parr

Extras din „Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos”