Comuniștii au vrut să îngroape moaștele Sfintei Parascheva, dar cerul s-a dezlănțuit asupra lor!
În anii ’50, regimul comunist a încercat să împiedice cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva, considerând că mulțimea de credincioși care venea zilnic să se închine la moaștele ei reprezenta un obstacol pentru ideologia ateistă a vremii. Despre această încercare nereușită a relatat mai târziu Sfântul Cleopa Ilie, povestind cum autoritățile au luat în secret decizia de a îngropa sfintele moaște, crezând că astfel vor stopa fluxul pelerinilor și vor putea impune mai ușor directivele regimului. Într-o dimineață, un grup de muncitori a fost trimis să sape o groapă în cimitir, însă evenimentele care au urmat au demonstrat că planurile lor nu puteau sta împotriva voinței divine.
„Prin anii ’50, comuniştii au vrut s-o îngroape pe Cuvioasa, ca să nu-i mai deranjeze mulţimea de credincioşi care veneau să se închine zilnic. S-au sfătuit în secret, într-o dimineaţă au trimis nişte oameni să sape groapa în cimitir. Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin şi însorit, s-a întunecat cu nişte nori mari şi negri, a început un vânt năprasnic, cu ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, cu tunete şi fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe faţa pământului.”
Furtuna care s-a abătut asupra orașului a fost atât de violentă încât i-a îngrozit pe cei însărcinați cu această misiune. Înspăimântați de ceea ce părea a fi un semn ceresc, oamenii au fugit la Mitropolie și, alături de preoți și credincioși, s-au rugat cu lacrimi pentru iertare și ajutor.
„Îngroziţi, oamenii au alergat cu mic cu mare la Mitropolie să se roage Cuvioasei Paraschiva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu ca să nu-i prăpădească. Au chemat preoţii, au tras clopotele şi au făcut cu toţii acatistul şi paraclisul Cuvioasei şi alte rugăciuni către Domnul şi Maica Domnului, încât toată biserica era numai lacrimi şi suspine. S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit.”
După încetarea furtunii, câțiva bărbați au venit în fața mulțimii și au dezvăluit planurile autorităților de a îngropa moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, fără ca preoții sau mitropolitul să fie informați. Această minune a întărit credința multora, demonstrând că Sfânta nu fusese părăsită de Dumnezeu și că orașul Iași era sub ocrotirea ei.
Citește și: Două săptămâni la rând o rugăciune din doar patru cuvinte (încearcă și tu!)
„Între timp au venit vreo şase bărbaţi care au povestit mulţimii unde au fost şi ce au vrut să facă edilii oraşului fără ştirea preoţilor şi a mitropolitului, dar Cuvioasa Paraschiva le-a arătat că nu ei conduc Iaşiul. Văzând minunea, mulţi s-au întors la Dumnezeu şi cu toţii au dat slavă lui Dumnezeu şi au mulţumit Cuvioasei că a rămas în mijlocul lor, să le fie ajutătoare şi grabnic folositoare în necazuri.”
Acest eveniment, povestit de Sfântul Cleopa Ilie, rămâne o mărturie vie a puterii Sfintei Parascheva și a protecției divine de care s-au bucurat credincioșii din Iași în vremuri de prigoană.
