Cu cât iubim mai mult, cu atât suferim mai mult

Noi, mai înainte de toate și mai mult decât orice, Îl iubim pe Hristos. Cu cât iubim mai mult, cu atât suferim mai mult orice încălcare a armoniei.

Chiar dată fiind o îndelungată experiență și cunoaștere a mecanismului unor astfel de încercări, noi descoperim în noi înșine, nu fără frică, posibilitatea unei noi căderi. De aici rugăciunea cu plânset din adânc către Dumnezeu: „Vindecă-mă până la sfârșit!”. Și El vindecă. Iar inima cu bucurie mulțumește lui Dumnezeu: iubirea, care până atunci părea desăvârșită, s-a înălțat acum calitativ.

Arhimandritul Sofronie

Extras din ”Despre rugăciune”, Ed. Publistar, București, 2002, pag. 17