Cum trebuie să așteptăm moartea?
Cuvânt către demnitarul Ioan, despre cele trei lucruri mari din lume!
Mi-ați pus următoarele trei întrebări:
– Care este cea mai mare cugetare care se potrivește omului?
– Care este cea mai mare grijă pe care se cuvine să o aibă omul?
– Ce lucru trebuie să aștepte omul ca răsplată?
A cugeta la Pronia lui Dumnezeu în viața lui este gândul cel mai de seamă, pe care omul trebuie să-l aibă.
Grija cea mai mare care se cuvine omului este să se îngrijească de mântuirea sufletului său.
A aștepta moartea este răsplata care se potivește cel mai mult omului.
Cum trebuie să cugeți despre pronia lui Dumnezeu în viața omenească?
Va trebui să luați ca măsură Legea morală a lui Dumnezeu. Conform acestei măsuri, va trebui să observați cele care se întâmplă în viața oamenilor, a celor pe care îi știți, și a celor cu care aveți legătură. Lucrul cel mai important dintre toate este să cercetați cauzele morale din toate câte se întâmplă cuiva. Acest lucru nu este întotdeauna ușor, deoarece deseori cauzele sunt îndepărtate, ascunse în trecutul îndepărtat al omului, în timp ce alteori pot fi localizate și în viața părinților lui.
Spovedania creștină se bazează pe descoperirea acestor cauze. Psalmistul îi spune lui Dumnezeu: „La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale” (Psalmul 118, 15) „Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este” (Psalmul 118, 97), deoarece la baza tuturor celor care se întâmplă fiilor lui Avram se găsesc poruncile lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu este lumina care se descoperă ceea ce se întâmplă cuiva.
Vreți să știți cum trebuie să vă îngrijiți pentru mântuirea sufletului?
Ca să nu vă enumăr mai multe, vă îndemn câteva lucruri: să citiți Evanghelia și să cercetați Sfânta Biserică. Într-adevăr, omul nu are comoară mai mare în această lume, și doar acestea reprezintă singurul bun care pot să-l salveze de la moarte și stricăciune. Toate celelalte, care sunt omenești, toate câte omul le prețuiește și le păzește, toate câte sunt în afara sufletului se pierd inevitabil și mor. Sufletul omului este în ochii lui Dumnezeu o comoară mai prețioasă decât întreaga lume materială, după cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26).
Prin urmare, nu poate exista grijă mai mare sau egală cu cea pentru mântuirea sufletului său.
Cum trebuie să așteptăm moartea?
Așa cum așteaptă și soldatul războiul, sau așa cum elevul care se pregătește, așteaptă din moment să-l cheme examinatorul. Însuși Mântuitorul ne-a amintit despre așteptarea neîntreruptă a morții, prin parabola bogatului nebun, care și-a construit jitnițe noi și se pregătea pentru dezmierdări îndelungate pe pământ, când deodată a auzit spunându-i-se: „Nebunule, în noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tău, și cele ce ai pregătit ale cui vor fi”? (Luca 12, 20).
Prin urmare, gândul omului la Pronia lui Dumnezeu în viața lui este cea mai mare cugetare care i se potrivește? Tocmai pentru că aduce omului înțelepciune și fericire.
De ce grija pentru mântuirea sufletului este grija cea mai mare la care trebuie să ia aminte?
Deoarece sufletul este comoara cea mai mare care există pe pământ și este firesc ca celei mai mari comori să-i fie consacrată grija cea mai mare.
De ce omul trebuie să aștepte venirea propriei sale morți?
Deoarece această așteptare îi curăță conștiința și-l împinge pe om la orice faptă bună. Când l-am întrebat cândva pe un om vrednic și bun, ce l-a îndemnat mai mult dintre toate, în viața lui, spre dorințe și fapte bune, acela a răspuns: MOARTEA.
Aceste lucruri nu le va întâlni cineva la animale. Ele sunt trăsături exclusive ale omului și, în mod special, ale omului care cugetă la cele înalte. Toate celelalte sunt comune și animalelor.
Pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi! Amin.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Extras din Prima Lege a lui Dumnezeu, Ed. Egumenița, 2011
