Cuvânt de încurajare al Părintelui Calistrat în urma incendiului de la Clubul Colectiv din Capitală!

Lupta între generații!

Binele şi răul sunt în contradicţie veşnic! Am fost întrebat ce pot spune despre acest eveniment cu semnalmente apocaliptice. Consider că orice cuvânt aş spune, este de prisos. Dar pot spune că și pământul și cerul sunt triste! Plecând de la Drama Universală a Dreptului Iov care stătea gol, flămând, bolnav, lepros pe groapa de gunoi și cu copii uciși de diavol, până la drama din București, capitala României noastre, suferință are aceeași intensitate ca în vremea biblică. Râuri de lacrimi curg și vor curge din ochii de mama în suferință. Cine va putea vreodată să mângâie sufletul unei mame zdrobite de durerea morții fiului ei? Și Hristos a lăcrimat și l-a înviat pe Lazăr și pe fiul vaduvei din Nain. Ce cuvinte să spui unui tată cu fiul mort în braţe? Eu personal cred că durerea nu are limite și doar Dumnezeu o poate stăvilii. Nu aş putea să arunc păreri nechibzuite incriminând în vreun fel pe unii sau alții.

Tinerii au modul lor de a vedea viaţa și sensurile ei. Nu putem să acuzăm locaţiile, muzica, tinerii, sau curentele moderne, nu rezolvă problema, nu schimbă situația și tragedia. Este greu într-o epoca modernă a globalizării cu ideologii teribiliste să te impui forțat în faţa gândirii tinereşti și asupra genurilor sau gusturilor lor de distracție. Nefericitul eveniment este coșmarul momentului și trece odată cu alte evenimente ce vor mai zgudui societatea, dar cuvintele de consolare sau condoleanțe nu pot mângâia sau reda viaţa unor inimi tinere și calde ce vor dormi veșnic sub cruci reci de piatră în Cimitirele Bucureștiului. Nu doar mamele ci și prietenii și cunoscuții și amicii și colegii vor simți lipsa celor plecați mai devreme în Cer. Si cei mutilați pe viaţa din acest foc satanic și mistuitor vor fi marcați în tot restul vieții. Apocalipsa tinereții lor și a luat obolul scump și nepreţuit.. suflete tinere trimise în veșnicie, inimi îngenunchiate, îngeri cu aripi frânte la primul examen greu al vieții în care Dumnezeu probabil a vegheat dar nu a intervenit. Şi El ca Dumnezeu suferă odată cu creația Sa, care uită uneori să-l caute şi să-i ceara ajutor. Flori frânte neînflorite și cu parfumul de neîmpliniri și idealuri nebănuite încă lumii, merg în pământul gliei să doarmă până la învierea de obște a Domnului Hristos. Până atunci doruri și suspine, durere și lacrimi, suferințe tainice și istovitoare vor străbate inimile părinților rămași fără copii lor. Vor avea oare puterea să strige la Dumnezeu în asemenea tragedie cum strigă Dreptul și Sfântul Iov mult pătimitorul? Vor avea oare puterea să-l roage pe Dumnezeu să iubească, să ierte și să mângâie sufletele pruncilor lor plecați înainte de vreme? Să-l roage pe Bunul și Îngăduitorul nostru Domn Iisus Hristos să așeze sufletul pruncilor lor în Raiul odihnei dumnezeiești? Este greu ca mamă și tată, să-ți duci pruncul spre veșnicie știind că e rodul jertfei și al dragostei, toiagul bătrâneților și nădejdea zilelor de cărunteţe.. Trebuie multă putere sufletească și multa credință să depășești asemenea traume ireparabile care lasă urme veșnice în viaţa sufletul și credința unui om pe tot restul vieții. ..În loc să-ți vizitezi nepoții, să le duci bucurii, dulciuri și poveşti celor mici și dragi, trebuie să lăcrimezi în faţa unei cruci marcate de un nume sau o fotografie de care te va lega veșnic amintirea și despărțirea. Să trăiești în nădejdea învierii și a vieții veșnice cu bucuria revederii îngerului drag plecat în cer. Doar cu Hristos mai poți sa câștigi marea pierdere, să-ți alini suferință, să ai tăria să intri în rugăciune pentru fiul sau fiica ta să-i vezi în gând, în vise, în dor, în amintire, să-i simți cum vor o mângâiere ca atunci când i-ai alintat în braţe ca prunci și copii. Să poți să te bucuri aşa cum te bucurai la primul scâncet al nașterii sau la primul semn în pântece. Aşa vor putea scumpii părinți sa repare o durere fără margini și ireparabilă. Sufletul nu poate fi răscumpărat prin ură sau răzbunări, prin despăgubiri, pușcărie, judecăți sau ţinere de minte a răului. În acest moment de grea încercare aceste suflete trecute prin focul durerii și al morții, mai înainte de timp au nevoie de mângâiere. De Hristos, de cruce, de credință și de înviere. …În casa fiecărei familii să stea la loc de cinste fotografia îngerului plecat cu candela aprinsă, semn al veșniciei rugăciuni, ca Dumnezeu în bunătatea Lui, să le-o dea… O cale de lumină în noaptea veșniciei …spre care au plecat doar cu rugăciunea din gând când au simtit ca moartea ii smulge din lumea aceasta, mai înainte de vreme. Să-l rugam pe Dumnezeu ca Psalmistul David: „Păcatele neștiinței și ale tinereții lor nu le socoti Doamne…Doamne odihnește-i cu drepții pe adormiții tineri robi ai tăi..!!”. Să ajute Dumnezeu să se vindece toți ceilalți tineri care sunt în spitale, să se facă sănătoși și biruința vieții și a tinereții lor să depărteze moartea de la suferindele lor trupuri.

Scumpi părinți, doar cu mult curaj și multa bărbăție cu rugăciune curată și încredere sinceră în puterea lui Dumnezeu, va veni bucuria în sufletele și inimile voastre.. Cu toată credința și nădejdea și rugăciunea modesta alături de toți cei aflați în suferință, sa ne rugam lui Dumnezeu și Duhului Sfânt.

Parintele Calistrat 01.11.2015

Sursa: Facebook