„Da, părinte, l-am avortat, dar era numai de o lună sau de trei săptămâni!”

Dumnezeu califică relaţiile sexuale de dinainte de căsătorie ca şi curvie şi deci, consecinţele sunt nici mai mult, nici mai puţin decât cele care le are oricine a comis păcatul curviei. Singura formă de relaţie sexuala permisă de Dumnezeu este relaţia sexuală între un bărbat şi soţia sa. (Evrei 13:4).

Anticoncepţionalele sunt avortive. Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, de multe ori ovulaţia se produce în ciuda pilulelor de orice fel. Chiar dacă anticoncepţionalele sunt folosite, fecundarea poate avea loc, iar pruncii sunt omorâţi în primele zile ale vieţii lor.

Prin intermediul anticoncepţionalelor, copiii sunt ucişi într-un număr mai mare decât prin metodele chirurgicale iar păcatul este acelaşi.  Când anticoncepţionalele îşi fac efectul, copilul are deja suflet şi viaţă. Sufletul copilului se formează la zămislire. Iată ce spune proorocul Ieremia: „Doamne, Tu zideşti duhul omului întru zămislire.”

Avortul este un păcat foarte mare înaintea lui Dumnezeu. Ucigaşi şi de două ori ucigaşi sunt toţi cei ce fac sau se unesc la astfel de păcate. Şi de ce sunt de două ori criminali? În primul rând că-i lipsesc de viaţa aceasta vremelnică, al doilea pentru că-i lipsesc de darul Sfântului Botez, fără de care nimeni nu poate intra în împaraţia lui Dumnezeu.

În Sfânta Carte scrie că: Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni. (1 Ioan 3, 15). Dacă numai simpla ură este socotită ca ucidere de om, cu cât mai mare este păcatul uciderii?

Uciderea este un păcat atât împotriva Duhului Sfânt cât şi strigator la cer, şi poţi să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viaţa?

Nu vezi mata că şi o furnică şi un ţanţar şi o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea sa-şi salveze viaţa. Fuge, aleargă, se păzeşte să nu o omori. Dar omul, care-i chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viaţa lui înaintea Tatălui Ceresc?

– Prea Cuvioase, copiii care sunt avortaţi au suflet?
– Au! Cum să nu aibă?
– Dintr-a câta zi au ei suflet?
– Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zideşti duhul omului întru zămislire.
– Mai este iertare, părinte?
– Este iertare! Te duci şi te spovedeşti, faci canonul şi te iartă Dumnezeu.

Nu este nici un păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit şi nemărturisit rămâne în veci neiertat.

– Sufletele copiilor avortaţi unde sunt?

– Sufletele copiilor avortaţi stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucura, nici nu se chinuiesc. Şi ei strigă la Dumnezeu: „Doamne, pentru ce suntem noi lipsiţi de bucuria feţei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumuseţile din această lume şi nici nu am făcut vreun păcat?” Şi atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigaşe. Iar parinţii care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.

Fraţilor, să ştiţi un lucru: Păziţi-vă foarte tare, să nu spuneţi în gândul vostru, cum imi spune câte o femeie la mărturisire: „Da, părinte, l-am avortat, dar era numai de o lună sau de trei săptămâni!”

Ce-ai zis? De trei săptămâni? Iată ce spune Sfântul Anastasie Sinaitul: „Precum când tună şi fulgeră, odată auzi tunetul şi odată vezi lumina fulgerului, aşa în clipa când s-a zămislit copilul, se zideşte în el şi trupul şi sufletul lui, într-o formă ca o sămânţă de cânepă sau poate mai mic, dar în aceeaşi vreme.”

De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat, să se silească cu toată puterea să se mărturisească şi să-şi facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva dincolo să-l facă veşnic. S-a prea înmulţit păcatul acesta şi este strigător la cer şi aduce osândă vremelnică şi veşnică şi în veacul de acum şi în cel viitor. Amin.

Părintele Cleopa Ilie