„Dacă creștinul, când stă la rugăciune, numai atunci se roagă, unul ca acesta nicidecum nu se roagă”

– Ce sfaturi mai de folos dati celor care vin la sfintia voastra?

– Ca fii ai lui Dumnezeu, am indraznit sa le spun la cat mai multi si despre o pozitie strategica duhovniceasca in lupta noastra cu cel din afara – diavolul. Neputinta lui mare asupra noastra se datoreaza faptului ca noi suntem si dorim mult sa fim cu Dumnezeu. Diavolul tinteste acest mare obiectiv: sa ne desparta de Dumnezeu. Nu-i va fi usor sa o faca direct, ca asa s-au incununat multi crestini care au simtit in ei puterea credintei, stiind ca omul e facut de Dumnezeu si nu se poate desparti de El. Satana – care n-are o clipa de ragaz – gandeste ca indirect sa-l poata desparti pe om de Facatorul lui. Lupta cu orice chip sa-l bage pe om in pacat, pacat de tot felul, si, daca reuseste, nu inseamna ca si-a atins marele obiectiv, ci doar atunci cand ii da o mare intristare: sa se considere pierdut si, cu neputinta de a mai fi iertat, sa se descurajeze. Abia atunci singur se desparte omul de Dumnezeu, si, iata, acesta e scopul atins de vrajmasul.

Nu trebuie sa-ti pleci capul si sa abdici, oricare si oricum ar fi pacatul. Recunoaste-L mai departe pe Dumnezeu ca Stapanul tau Milostiv, ca nicio nenorocire nu inseam-na ceva daca ai credinta de stanca. Nu te deznadajdui cu nici un chip. Satana si poate slabiciunea ta te-au inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu l-ai sters. Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si, pentru ca Il recunosti, Multmilostiv si Iertator, te va cauta El Singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui, te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu de fapt nu L-ai parasit. Aceasta ar fi o mare pozitie duhovniceasca, si marile tale caderi raman simple accidente.

Recomand o nesfarsita veselie in ascunsul tau, ca aceasta marturiseste ca esti cu Iisus Hristos in inima ta si-n respiratia ta. Inima ta va vibra mereu o rugaciune fara cuvinte. Deci o stare de stapan asupra ta si de vesela linistire, chiar daca te-ai noroit, caci, oricare ar fi motivul unei intristari descurajatoare, ea este numai si numai de la diavolul.

Ar fi bine ca lumea crestina sa pretuiasca mai mult singurul timp ce-l avem pentru pregatirea la moarte si sa-si pastreze cu strasnicie inima, ca dintru aceasta sunt iesiri de viata, cum spun Pildele lui Solomon: „Cu nematerialnicie la Cel Nematerialnic gandeste si vei pricepe”. „Cand interesele si constiinta se afla in lupta, constiinta trebuie sa invinga, ca sa ramaneti fii ai luminii, fii ai harului.” „Multi se plang ca le lipseste harul, mai cu drept ar fi daca harul s-ar plange ca el lipseste de la multi.”

Dumnezeu nu cere nimic imposibil, ci prin poruncile Sale te indeamna sa faci ce poti, sa ceri ceea ce nu poti, si El te ajuta ca sa poti.

– De ce au slabit credinta si viata morala in randul credinciosilor si cum putem sa le sporim credinta si trairea in Hristos?

– Aparent am zice ca este slabita credinta, dar nu pana-ntr-atat. Oamenii au zilnic obligatii familiale, profesionale, sociale mai urgente, si nu pot participa regulat la slujbele bisericesti. Dar nu sunt putini care sa nu aiba un fior de inviorare si sa nu se inchine cand aud bataia clopotelor, ca un strigat de chemare a viilor, ca uh plans al mortilor, ca o putere care imprastie in tot felul fulgerele.

Marturisesc sirurile nesfarsite de credinciosi la marile hramuri din tara noastra, care cu o adanca rabdare, a fiecaruia, ceasuri lungi asteapta fericiti randul sa sarute Sfinte Moaste. Acestia sunt toti credinciosi tacuti, anonimi si liberi.

Intr-o comunitate larga sunt si oi albe, si oi negre, si o credinta mai firava, si nimeni nu poate spune ca e neprihanit. Trebuiesc slujbe zilnic la biserici peste tot, cu predici calde, neobositoare, exemplificatoare, si, bineinteles, sa nu fie cu nici un chip prilejuri smintitoare.

Nimic nu va fi mai frumos ca un slujitor al lui Hristos cu viata plina de asezare duhovniceasca, nevinovat, senin, bland, cu ochi de lumina ingereasca. Odata un copil in bratele tatalui sau, in biserica, a strigat tare spre uimirea tuturor cand a iesit preotul in vesminte din altar: „Tata, uite un Doamne-Doamne viu!” (adica nu ca cei de pe fresca peretilor bisericii).

Inima curata, nevinovata, a acelui copil a aratat simplu, dar tare ca Dumnezeu, Care ne iubeste ca pe lumina ochilor, ne cerceteaza peste tot, ne cauta peste tot, ne cheama: „Veniti la Mine, cei osteniti si impovarati, si adapostiti-va la blanda si smerita Mea inima, ca Eu sunt singura Cale, singurul Adevar si singura fericita si nesfarsita Viata!”

Pe langa cuvantari libere folositoare, sa li se recomande carti, mai cu deosebire cele care amintesc de fericirea sfintilor cu ingerii de Sus, de viforul ispitelor, precum si de grozava si nesfarsita ardere a iadului. Si, cine va avea din intelepciunea cea mare in el, acestuia i se vor lumina inima si calea. Fericitul Augustin spune: „Pentru cine vrea sa creada, am o mie de motive; pentru cel ce nu vrea, n-am nici unul”… singur, moartea!

– De ce ne temem de moarte si cum putem spori in bucuria vesnica?

– Se tem toti cei care nu s-au pregatit deloc pentru o viata in Hristos. Dar nu este rau ca se tem, ca prin aceasta se recunoaste viata vesnica si „frica este un inceput de intelepciune”. Si asa vor pune primii pasi spre cunoastere si vor simti mireasma adunand flori din gradina duhovniceasca a Bisericii lui Hristos. Se spune ca sunt trei categorii de mantuiti: intai, categoria fiilor, care isi dau silinta din iubire pentru Hristos. A doua este categoria negustorilor, adica aceia care fac fapte bune pentru plata de la Hristos. Si a treia categorie este a robilor, care fac de frica cele ale lui Dumnezeu. Ce bine ar fi sa ne depasim mereu, sa ne silim, ca este singura vreme cand bataia inimii noastre poate cuceri intreg cerul! Ce zici, frate crestine? Te prinzi sa te silesti la o alergare salvatoare si la o ajungere atat de laudata de nesfarsitele cete ingeresti si sa vezi slava Maicii Domnului, care, nestiuta de tine, te-a plans si te-a ocrotit, si-n cinstea aceasta, in lumina cerurilor deschise, te va incununa ca pe un biruitor Hristos Dumnezeu? Cu adevarat spune Sfantul Apostol Pavel ca: nu sunt vrednice patimirile vremii de acum de a se asemana cu slava cea viitoare, care va sa se descopere intru noi. „Sfarsitul filosofiei este sa stii ca trebuie sa crezi” si sa stii sa mori linistit.

– Multi credinciosi spun ca au slabit in rugaciune si nu se mai pot ruga. Ce sa facem ca sa avem ravna si evlavie pentru rugaciune?

– Credinciosii nu trebuie sa inceteze a se ruga macar cu mintea. Aceste momente de vid, sau de urcus, sau de coboras, se constata si-n lumea sfintilor, pentru smerenia lor.

Dumnezeu cumpaneste darurile cu fiecare, pentru un echilibru duhovnicesc. Unii pierd din calitatea rugaciunii, altora, care s-au rugat cu smerita inima, le-a venit un fel de mangaiere, iar apoi cu parere de sine se roaga sa le vina numai mangaieri, si este o simpla amagire, un fel de a se targui. Astfel de mangaieri pot veni si de la diavolul, ca simti falsa satisfactie a amagirii.

Diavolii sunt bucurosi sa te tina in starea aceasta de falsa linistire, ca tu sa ramai insensibil fata de adevarata mangaiere a unei rugaciuni rupte, fara interes si fara oprire. Roaga-te smerit s-aduci pe Dumnezeu in inima ta, decat sa te inalti cu mintea si sa te ratacesti cumva pe sus. Ca mai bine este sa nu fii nimic decat sa fii eroul altcuiva si nu al lui Hristos.

De rugaciune avem nevoie fara de incetare, pentru ca este cuviincios sa fim mereu cu Dumnezeu. Si apoi suntem panditi de cel rau, de asemenea, fara de incetare.
Mila lui Dumnezeu este cu noi, sa nu se teama nicio inima plecata, caci suntem rascumparati cu Sangele Mantuitorului si pretuim deci cat pretuieste El. Sunt multi care, daca se roaga cineva din ai lor sau multi alti traitori crestini, se amagesc sa creada, macar ca traiesc intr-o condamnata nepasa-re, ca vor avea si ei fericita binecuvantare a acelora. E bine sa se stie din vreme ca, prin florile lor, buruienile campului se roaga in zadar sa fie iertate de coasa. „Nu este rusinos pentru un om de a cadea strivit de dureri, ci e rusinos de a muri nepasator si istovit de placeri.”

– Ce rugaciuni si carti de rugaciune recomandati mirenilor?

– Nu ma gandesc sa amintesc aici atat de rugaciunile tipicului zilei, care se fac, si e bine ca se fac. Ma gandesc mai mult la ceva permanent, nu atat la a insirui cuvinte, cat la a te educa si a antrena iubire intr-o stare de simtire,, de vibratie a sufletului tau. O clipa poate sa fie un timp, si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Aceasta tresarire cu finetea unei suspinari as incerca sa o recomand. „Daca crestinul, cand sta la rugaciune, numai atunci se roaga, unul ca acesta nicidecum nu se roaga”, ne spune Patericul. Este vorba deci de a-L face simtit pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe oricare sfant, cu inima ta, continuu. Aceasta ar tine luminita sufletului tau aprinsa, si va fi mai greu ca acel suflet sa fie atacat de diavolul. Trebuie stiut ca mult se teme diavolul de omul treaz!

Rugaciunea este un mijloc neaparat folositor, dar trezvia este un scop atins.

Recomand rugaciuni catre Scumpul nostru Mantuitor, catre Maica Domnului, mangaierea neadormita a sufletelor noastre (mai ales Paraclisele), catre Sfantul inger Pazitor (canonul) si la nevoie sau din evlavie la orice sfant.

Parintele Arsenie Papacioc

Extras din ”Articol preluat din volumul „Mici indemnuri spre mantuire”, Ed. Sophia