Dacă l-aş fi iubit, potrivit poruncii Evangheliei, ca pe mine însumi, atunci nenorocirea lui m-ar durea şi pe mine

Nu am dragoste pentru aproapele. Că departe de a mă hotărî să-mi pun, potrivit Evangheliei, sufletul pentru binele aproapelui, eu nu jertfesc măcar cinstea, fericirea şi liniştea mea spre binele aproapelui.

Dacă l-aş fi iubit, potrivit poruncii Evangheliei, ca pe mine însumi, atunci nenorocirea lui m-ar durea şi pe mine, iar fericirea lui m-ar umple de bucurie, pe câtă vreme pe mine, care ascult cu mai multă curiozitate povestirile privitoare la nenorocirile aproapelui, nu mă interesează sau, ceea ce e o crimă şi mai mare, parcă găsesc o plăcere în toate acestea.

Eu, pe deasupra, nu acopăr cu dragoste faptele cele rele ale fratelui meu, ci le răspândesc.

Văzându-i bunătatea, cinstea şi fericirea lui, nu mă înveselesc, ca şi cum ar fi ale mele proprii, ci, ca şi orice lucru străin de mine, nu trezesc în sufletul meu niciun simţământ de bucurie, ci, dimpotrivă, stârnesc în inima mea un fel de invidie sau dispreţ.

Părintele Arsenie Boca

Extras din ”Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul”, ediție revizuită, Ed. Agaton, Făgăraș, 2009, pag. 67