Dacă nu avem duhovnici iscusiți care să ne călăuzească, este primejdios a te sili să rostești rugăciunea lăuntrică

Dacă simțim o dispoziție prielnică, putem întrerupe tăcerea inimii prin rostirea rugăciunii lui Iisus. La începuturi, ea suna așa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine!” Cu timpul, monahii au scurtat-o, și astăzi ea sună astfel: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine!”

Dacă putem, să rostim rugăciunea lui Iisus cu simțire. Dar dacă nu putem, să încercăm să cădem cu inima la Domnul așa cum știm și ne-am deprins, să ne mulțumim cu tăcere înaintea Lui. Dacă nu avem duhovnici iscusiți care să ne călăuzească, este primejdios a te sili să rostești rugăciunea lăuntrică.

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

Extras din ”Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”, trad. de Valentin Petre Lică, Ed. Predania, București, pag. 75