Dacă nu ne vom osteni să ne smerim, Domnul nu va înceta să ne smerească El Însuși

Si cand stii ca nimic nu fiinteaza vesnic, pana la Ziua Infricosatei Judecati, ci totul se schimba – sa ne osarduim atunci a nu ne mania, ci a invata in fiecare zi, asteptand pe Domnul, si El va pune apoi toate in randuiala. Va fi mai bine decat credem.

Totul se afla pururea in schimbare, se preface neincetat. Nimic nu ramane in aceeasi stare, ci se schimba sau se desavarseste: in bine sau in rau.

Nu vom putea invata sa fim smeriti, pana ce nu vom indura multe dureri in inima.

Si, pana ce nu invatam sa fim smeriti, vom indura multe dureri in inima. Dumnezeu sta deoparte, ingaduie sa primim durerea sub coasta stanga, sa vedem ce mireasma avem acolo, sa spunem: ”M-a muscat chiar de inima, oh, si nu-l pot ierta!” Cum sa nu-l poti ierta, cand si tu esti  la fel ca el, cand si tu ai maniat pe multi in acelasi fel? Invata acum sa fi linistit! Nu ne vom putea deprinde sa fim smeriti pana ce nu vom indura multe dureri in inima.

Domnul nu va inceta sa ne smereasca prin cineva de langa noi. Cineva ne va mania, ne va impinge la o stare de manie, pana ce vom ajunge sa ramanem linistiti cand va vrea orisicine sa ne manie. Atunci vom fi incercati. Si ne va ataca, dar noi vom ramane linistiti. Va navali din toate partile, iar noi vom privi in liniste, ne vom pazi pacea launtrica – nu avem intentia sa ne dam pacea launtrica atat de ieftin. Iata, atunci sufletul ajunge smerit si bland, si trece prin lumea aceasta cu o deplina intelegere a vietii. Iar oamenii socotesc dupa aceea si spun: ”Stiu, omule, cum erai tu inainte, indaratnic, iar acum ai devenit parca nesimtitor, totul iti este la fel.” Nu, aceasta nu este nepasare, ci biruninta asupra raului.

Exxtras din ”Frânturi de gânduri” – Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita