De ce construim biserici în locul spitalelor, școlilor și a adăposturilor pentru săraci?
Dacă cel ce întreabă aceasta ar fi cunoscut rolul şi misiunea Bisericii în societate, cu adevărat nu şi-ar fi avut rostul această întrebare. Însă, întrebarea nu este de ce facem un bine în detrimentul altui bine, ci de ce facem ceva rău în detrimentul binelui.
Aşadar, întrebarea ce arată adevărata cauză a problemei ridicate este de fapt „De ce construim bodegi, discoteci, cazinouri, sex-shopuri, bordeluri, fabrici de ţigări şi case de vânzare a drogurilor, în locul construcţiei de grădiniţe, şcoli, spitale, parcuri, adăposturi pentru săraci şi bătrâni, şi multe, multe altele?”. De ce atâta risipă de bani, timp şi sănătate aruncate pe beţii, curvii, preacurvii, jocuri de noroc şi patimi, când iată că societatea în care trăim are nevoie atât de mare de educaţie, asistenta medicală şi socială, dar şi de şansa unui loc de muncă decent!
Pe drept, aceasta este adevărata întrebare, căci oare nu sunt bodegile, cluburile de noapte şi celelalte de care spuneam, pentru societate, asemenea tumorilor şi infecţiilor din corpul unui om bolnav? Nu ele sunt pricina durerii şi lipsurilor unei societăţi?
Vă întrebaţi unde sunt banii de şcoli şi de şcolarizare? Iată, întrebaţi mamele a căror soţi sunt beţivi ordinari şi cheltuiesc şi cel din urmă bănuţ ce i se cuvenea copilului la şcoală, pe băutura! Vă întrebaţi unde sunt banii de azile pentru bătrâni şi orfelinate pentru copii? Iată întrebaţii pe iubitorii de câştiguri uşoare şi lacomii de bani care îi risipesc prin cazinouri! Vă întrebaţi unde sunt banii de spitale, biblioteci şi parcuri pentru joacă? Iată întrebaţii pe cei care cheltuie banii pe desfrâu prin bordeluri, pe cei care cheltuie banii pe ţigări şi în discoteci! Acolo sunt banii pentru cele bune şi de folos oricui, dar risipiţi pentru cele rele în detrimentul tuturor.
Şi singura care lupta împotriva acestor plăgi ale societăţii este Biserica lui Dumnezeu. Bisericile sunt în societate asemenea leucocitelor din corpul uman. Ele au menirea să-l despătimească pe om, să-l ţină sănătos, departe de boala păcatului, păcatul care este singura cauză a suferinţei umane.
Oare sunt prea multe biserici în detrimentul altor nevoi ale societăţii? Dar oare sunt de vină limfocitele ca organismul nu-şi poate dezvolta organele în mod normal, dobândind astfel lipsuri şi infirmităţi, sau de vină este tumoarea care consumă toate resursele de care are nevoie organismul, slăbindu-l şi mai tare? Tot aşa stau lucrurile şi cu bisericile lui Dumnezeu căci, luptând mereu împotriva imoralităţii, prin ele se menţine şi înzdrăveneşte sănătatea societăţii, precum fac limfocitele din organism, pe când bordelurile, cazinourile, discotecile şi celelalte, sunt asemenea tumorilor şi infecţiilor din corp. Acestea din urmă sug societatea de resurse şi nu o lăsa să se dezvolte armonios, ci o sărăcesc şi o îmbolnăvesc până la epuizare.
Nu Biserica este de vină că nu sunt grădiniţe, şcoli şi spitale mai multe, căci tocmai ea binecuvintează, sfinţeşte şi stimulează activitatea lor. Biserica ne învaţă să avem iniţiativa binelui, să ne implicăm în societate în mod activ şi constructiv! Biserica lui Dumnezeu sădeşte conştiinţa binelui în mintea noastră, ne învaţă să-i iubim pe cei din societate, ne arată pericolele lăcomiei şi egoismul. Biserica insufla frica lui Dumnezeu ca înţelepciune de viaţă, care ne va ajuta să fim cinstiţi, să nu ne răzbunăm, să iertăm, şi să fim înţelegători cu toţi oamenii. O biserică construită astăzi poate aduce 10 spitale şi grădiniţe mâine. Biserica formează copii de azi, care vor fi oamenii de mâine… Ei vor decide ce să construiască şi cum. Biserica pune în inimele tuturor dorul după Dumnezeu şi după împărăţia cerurilor şi prin asta ne aminteşte tuturor că va veni o vreme când toţi ne vom înfăţişa la judecată doar cu faptele noastre fără bogăţii.
De ce credeţi că se străduiesc atât de mult unii să scoată Biserica şi dreapta credinţă din sânul şcolilor şi al liceelor? Cine se străduieşte oare să alunge sănătatea (învăţătura Bisericii) din societate, decât boala (imoralitatea umană)? Imoralitatea noastră este de vină, căci ea este generată şi întreţinută de toţi cei care iubesc răutatea, manifestându-se în mod făţiş prin toate construcţiile deprevării umane, ce le vedem la toate colţurile de stradă!
Şi cum am putea spune că sunt prea multe biserici construite, când tocmai în ele ajung să se reabiliteze şi să se însănătoşească curvarii, beţivii, narcomanii, şi toţi cei care au căzut victime ale patimilor?! Cum am putea să ne lipsim de singura noastră sursă de însănătoşire sufletească? Pe drept am spune că este inconştient bolnavul care îşi aruncă perfuzia de la mână, sau cel cu cangrena care refuza tratamentul cu antibiotice. Asemenea sunt inconştienţi şi cei care spun că sunt prea multe biserici, atâta timp cât societatea boleşte de imoralitate.
Pentru insuficientă şi proastă dotare a şcolilor, spitalelor şi a adăposturilor sociale, de vină sunt cei care ar fi avut puterea să le construiască dar în loc au construit bodegi, discoteci, bordeluri şi cazinouri. Dar mai de vină sunt cei care frecventează astfel de locuri, întreţinând şi întinzând şi mai mult aceste tumori ale societăţii. Însă nu numai aceştia sunt de vină, ci şi cei care nu au învăţat pe cei ai casei să se ferească de astfel de locuri, deşi era în puterea şi răspunderea lor să o facă. Şi în categoria aceasta intrăm majoritatea dintre noi.
Vrem mai multe şcoli, spitale şi locuri de joacă pentru tineri? Atunci „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Ev. Matei 6:33)
Doar atunci când vom căuta dreptatea lui Dumnezeu vom avea şi şcoli destule, şi toate câte trebuiesc, iar copiii abandonaţi de pe strada îi vom putea număra cu degetele de la o singură mână. Până atunci, pe drept ne culegem ceea ce semănăm.
Dan Tudorache – ortodoxiatinerilor.ro
„Stimate domn” am inceput sa cunoastem rolul si misiunea bisericii in societate…indoctrinarea populatiei facuta pe bani publici, pe bani din impozitele pe care le platesc eu si altii ca mine desi nu suntem de acord.
Exista o singura solutie: deschiderea absoluta.
Biserica trebuie sa faca un ultim efort de deschidere fata de societate dar in acelasi timp sa fie foarte directa cu privire la unele pretentii nejustificate.
O buna solutie la rezolvarea dilemelor este un comportament de ONG, dependenta de bugetul statului este foarte paguboasa pentru imaginea Bisericii si mantuirea multora.
Biserica ar putea sa-si repare imaginea construind clinici private si scoli precum cele catolice cu servicii gratuite pentru cei fara posibilitati. De asemenea detinerea de hoteluri, pensiuni, agentii de turism nu este un aspect pozitiv.
Biserica nu trebuie sa se mai identifice cu majoritatea pentru ca de aici vin multe probleme.
Majoritatea e in Biserica numai la nunti, botezuri, inmormantari, sau in seara de Paste, in restul timpului scrasnesc din dinti impotriba Bisericii. Trebuie sa simta putin frigul de afara ca sa vina iarasi la caldura dragostei lui Hristos.
Preotii dovediti ca sunt in afara canoanelor trebuie caterisiti fara ezitare, nu sa li se acorde mai multe parohii pentru a goli si acele biserici(cazuri reale). Sa nu fie hulita Biserica pentru slujitorii ei.
Selectie stricta in facultatile de teologie pe criterii de moralitate dovedita, ca sa nu mai ajungem sa avem un patriarh supranumit „calugarul in blugi”. In aceste institutii sunt unele lucruri atat de grave ca ar putea fi numite Sodoma si Gomora fara prea mult efort (marturii reale).
Simplificarea ierarhiei si limbajului, crestinismul nu ar fi ajuns unde este daca ar fi avut ierarhia complicata de azi uneori cu apelative ridicole si un limbaj arhaic, prea teologic si greu accesibil multora, ca si cand ar vrea sa tina totul pentru ei. Lumina nu trebuie tinuta sub obroc.
Sa nu se mai puna icoane si ciucuri pe vestmintele preotilor ca sa nu ne asemanam cu fariseii pe care Hristos ii acuza tocmai de aceste lucruri ! Matei 23:5 „Toate faptele lor le fac ca sa fie priviti de oameni; caci isi latesc filacteriile si isi maresc ciucurii de pe poale.”
Tot clerul trebuie sa ia aminte la expresia „imitatio Christi”, simplitatea, modestia, saracia(episcopii sunt monahi si au depus juraminte de saracie).
Preotii de mir ca si Patriarhul ar putea purta vestminte cat mai simple, preferabil deschise la culoare pentru ca asa umbla si Hristos pe pamant intr-o haina alba fara nici o cusatura si foarte probabil descult.