De ce îngăduie Dumnezeu să vină asupra Dreptei Credinţe atâtea urgii şi necazuri, pe când pe eretici şi păgîni îi lasă pururea să se bucure de tihnă şi de pace?

De ce îngăduie Dumnezeu să vină asupra Dreptei Credinţe atâtea urgii şi necazuri, pe când pe eretici şi păgîni îi lasă pururea să se bucure de tihnă şi de pace?

„De ce?”, întreabă şi Sfântul loan Gură de Aur, şi tot el răspunde îndată:

„Aşa ca să vezi slăbiciunea păgâneştii şi ereticeştii credinţe, care se descompune de la sine, fără să o atace nimeni, şi ca să vezi tăria adevăratei credinţe care, lovită, scuipată şi pururea însângerată din toate părţile fiind, îndură toate cu pace şi chiar creşte şi se înmulţeşte sănătoasă în pofida tuturor drăceştilor vrăjmaşi […] De aceea, în disputele cu păgânii sau cu obraznicii iudei, destul este ca să arătăm, spre dovada sfintei ei puteri, că Ortodoxia, supusă veşnic prigonirilor până la ucidere şi sânge, veşnic a rămas deasupra, şi biruitoare”,

Chiar şi când întreaga lume s-a pornit împotriva ei. Sfântul Isaac Sirul zice:

„Minunata dragoste de oameni a lui Dumnezeu se vede atunci când omul se află în primejdii mari şi în chinuri pasibile să-i zdruncine nădejdea. De abia atunci se arată pe faţă puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Căci omul niciodată nu recunoaşte puterea lui Dumnezeu atunci când petrece mereu în linişte şi în libertate”.

Sfantul Nicolae Velimirovici

Extras din „Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum”, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria 2008, pag. 309