De ce să-i mulţumim lui Dumnezeu şi atunci când avem necazuri?
O altă cunoștință de a mea era nemulțumită de faptul că din cauza Ortodoxiei oamenii, deși săraci, mulțumesc lui Dumnezeu. „Cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1,18). Nu e ceva neașteptat ca omul pentru care fericirea pământească este mai importantă decât cea cerească sau care nu crede în viața de după moarte, să considere anormal a mulțumi Domnului în necazuri și greutăți. Dar dreptul Iov, care nu știa că moartea nu este un sfârșit, l-a binecuvântat pe Dumnezeu nu doar când Acesta a dat, ci și când Acesta i-a luat averile și copiii.
Cel care crede în Înviere, să se gândească la cât de strălucit în fața cerului devine omul care mulțumește Domnului în nevoi. „Cine rabdă suferinţa mulţumind Domnului, primeşte cununa muceniciei”, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur. Acesta scrie: „Așadar când pierdem bogății și bani, să nu ne tulburăm, ci să zicem: „Slăvit să fie Dumnezeu”, și vom afla bogăție mult mai mare. Cât ne folosim din aceste cuvinte nu ne-am folosi nici dacă am cheltui tot ce avem pe binefaceri, nici dacă am umbla peste tot căutând săraci pentru a-i ajuta, nici dacă ne-am risipi banii pentru a oferi mâncare celor înfometați. Din această pricină nu-l admir atât de mult pe Iov pentru că-și ținea casa deschisă celor aflați în nevoi, ci pentru faptul că a îndurat pierderea bunurilor sale mulțumindu-I și slăvindu-L pe Dumnezeu. Cel care poate, atunci când este încercat în necaz, să spună sincer și fără cârteală ceea ce a spus Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat” (Iov 1, 21), fie doar din pricina asta va fi arătat drept împreună cu Iov și va sta în slavă alături de Avraam.” Vedeți cât de ușor ne putem mântui în Ortodoxie și cu toate astea înșiși fiii ei o batjocoresc și le pare că e prea grea!
Apostolul Pavel ne spune clar că sărăcia, problemele și necazurile sunt semne ale iubirii lui Dumnezeu: „Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi” (Evrei 12, 5-8). Cu siguranță, marile probleme pe care popoarele ortodoxe le-au avut pe parcursul istoriei sunt semne ale marii iubiri a lui Dumnezeu față de acestea.
Altcuiva nu-i place smerenia ortodoxă, faptul că trebuie să te simți foarte vinovat pentru păcatele tale. Unul ca acesta ar putea zice că la alte culte creștine e mai bine pentru că la ele nu ești nevoit să te simți chiar atât de vinovat, rău și păcătos. Toate confesiunile creștine consideră că Biblia este fără greșeală. Să vedem cât de biblică este smerenia ortodoxă.
În Sfânta Scriptură întâlnim pilda vameșului și a fariseului. Fariseul a făcut multe fapte bune, dar din cauza că s-a mândrit și s-a lăudat cu ele, a devenit mai păcătos, pe când vameșul, care avea multe păcate, datorită smereniei, a devenit mai bun decât mândrul vameș care a făcut multe fapte bune. Sfântul Apostol Pavel se considera „cel mai mic dintre apostoli” și nevrednic de numele de apostol (I Corinteni 15, 9). Deci smerenia propovăduită de Biserica Ortodoxă nu este invenția Sfinților Părinți. Ea va aduce multă liniște sufletului.
În zilele noastre există destule voci care ne spun să fim mândri și să avem încredere în forțele proprii, pe când Iisus Hristos ne zice că „fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). Biserica niciodată nu s-a adaptat la mentalitatea societății, deoarece omul este păcătos și imperfect și, prin urmare, societatea și mentalitatea ei sunt imperfecte. Smerenia nu este deloc grea, pe când mândria îl face pe om să sufere. „Dacă ne socotim păcătoși atunci când suntem păcătoși, precum și suntem, ne îndreptăm cum s-a îndreptat vameșul, cu cât mai mult ne vom îndrepta când ne socotim păcătoși deși suntem drepți?”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur.
Mai multe in materialul de aici
