„De patruzeci de ani bat război cu un călugăr, şi în noaptea aceasta l-am surpat în curvie”

Spunea oarecine din stareţi, theban de neam: „Eu am fost fiu de popă elinesc; şi, copil fiind, dacă am văzut pe tatăl meu intrând după obicei în idolie [biserica idolească], ca să se săvârşească jertfa, am intrat după dânsul şi am văzut pe satana şezând, şi toată oastea lui şezând împreju­rul lui; şi, iată, unul din boierii lui, trecând în mijloc, i s-a închinat lui, iar el a zis către dânsul: «Tu de unde vii?» Iar acela a răs­puns: «Am fost în cutare oraş şi am ridicat sfade şi multă vărsare de sânge am făcut, şi am venit ca să-ţi vestesc».

Şi a zis diavolul: «În câtă vreme ai făcut aceasta?» Iar el a zis: «În treizeci de zile». Şi, auzind satana, a po­runcit să fie bătut, zicând: «În toată această vreme numai atâta ai făcut?» Aşijderea şi al­tul, trecând, a zis: «Eu am fost pe mare, şi am ridicat vânturi şi am răsturnat corăbii, şi pe mulţi oameni am ucis, şi am venit ca să-ţi spun ţie». Şi l-a întrebat şi pe acela în câtă vreme a făcut aceasta, şi, aflând că în două­ zeci de zile, aşijderea ca şi pe cel de dinain­te a poruncit a fi bătut, căci într-atâta vreme n-a mai făcut şi altceva.

Apoi s-a apropiat altul care, zicând despre o nuntă ce s-a făcut într-o cetate, a povestit cum a făcut gâlcea­va între cei de acolo, lucrând multă vărsare de sânge, şi chiar mirelui şi miresei le-a gătit moartea; şi zise că un lucru ca acesta l-a să­vârşit în zece zile. Şi găsindu-i, precum celor dintâi, şi acestuia pricină cum că a zăbovit, l-a dat spre bătaie. Iar după aceştia a trecut altul în mijloc, şi l-a întrebat diavolul: «De unde vii şi tu?» Iar el a zis: «Am fost în pustie, iată, de patruzeci de ani bat război cu un călugăr, şi în noaptea aceasta l-am surpat în curvie». Iar acela, cum a auzit aceasta, îndată sculându-se, l-a sărutat pe el, şi, luând cunu­na pe care o purta, a pus-o pe capul lui; apoi i-au adus jilţul, pe care l-au pus aproape de dânsul, şi, făcându-l să şadă, i-a mulţumit şi i-a zis: « Făcând aceasta, mare lucru ai să­vârşit!»

Şi văzând eu, zice stareţul, ceea ce se făcuse, şi văzând cât de mare este tagma călugărilor, şi cât de înfricoşată cea a draci­lor, am ieşit, cu bunăvoirea lui Dumnezeu [din idolie], şi m-am făcut călugăr”.

Extras din ”Everghetinosul”, Vol. 1-2, trad. de Ștefan Voronca, Ed. Egumenița, Galați, 2009, pag. 170-171