Deschiderea Evangheliei, practica stiuta mai ales sub numele de „deschiderea cartii”, este o metoda inselatoare de a afla viitorul

Aflarea viitorului nu a fost insa niciodata o preocupare a crestinilor, ci intotdeauna aceasta a fost asociata cu vrajitoria si cu paganismul, drept pentru care folosirea obiectelor sfinte (icoane, cruci, Evanghelie, carti liturgice) pentru ghicirea viitorului este o lucrare draceasca si o cadere din dreapta credinta a Bisericii lui Hristos.

La slujbele Bisericii, mai inainte de a se citi din Sfanta Evanghelie, crestinii cer de la Dumnezeu o invrednicire speciala: „Pentru ca sa ne invrednicim noi a asculta Sfanta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru sa-L rugam.” Cuvantul lui Dumnezeu, cuprins in Sfanta Evanghelia, este „vestea cea buna” a mantuirii, adusa lumii de Mantuitorul Iisus Hristos.

Atata timp cat Evanghelia este vazuta ca un izvor de credinta, de nadejde si de bucurie, ce legatura are deci aceasta cu cei care doresc sa-si cunoasca viitorul? Aflarea viitorului nu are nimic in comun cu randuiala liturgica a Bisericii Ortodoxe, iar dorinta de aflare a viitorului este un pacat izvorat din necredinta, impotriva purtarii de grija a lui Dumnezeu.

Cine si cum „deschide” Evanghelia ?

Cei care „deschid” Evanghelia nu fac de fapt decat „sa inchida” si mai bine usile raiului, atat lor, cat si celor care vin la ei pentru aceasta vrajitorie. Cel care spune ca „ghiceste” in Sfanta Evanghelie nu este decat un inselator. Profilul celui care „deschide cartea” si „inchide raiul” este urmatorul: dornic de castig, profitor de necazurile oamenilor, lipsit de credinta si fara frica de Dumnezeu.

Deschiderea cartii este asociata, de cele mai multe ori, cu Taina Sfantului Maslu. In randuiala acestei Taine, dupa ultima rugaciune si ungere, se prescrie ca preotul sa ia Sfanta Evanghelie, sa o dea bolnavului, spre a o saruta, si sa o deschida deasupra capului celui bolnav. Apoi, preotul se roaga pentru bolnav, rostind ultima rugaciune. Evanghelia inchipuie Cuvantul lui Dumnezeu, iar deschidere liturgica a acesteia si asezarea ei deasupra capului celui bolnav semnifica punerea mainii lui Dumnezeu peste cel bolnav, dupa cum si citeste preotul, in rugaciunea rostita in acest moment: „Nu pun mana mea cea pacatoasa peste capul celui ce a venit la tine cu credinta, ci pun mana Ta cea puternica si tare, ce se afla in aceasta Sfantă Evanghelie.”

Asemenea „deschideri de carti” au inceput sa fie facute insa si cu alte carti (cu Psaltirea, cu Pidalionul), in afara oricarei slujbe, cu scopul singur de a insela cu privire la viitor. Nimeni nu are insa dreptul si puterea de a se numi pe sine ghicitor, prooroc sau prevestitor al lucrurilor viitoare. Sub orice forma ar fi intalnita aceasta – „deschiderea cartii” spre a afla viitorul -, ea va ramane o inovatie liturgica deosebit de grava.

Fapta de a „deschide” Evanghelia este doar un pretext, caci „ghicitorul”, fara a interpreta in mod real textul evanghelic, spune celui in cauza ce ii trece prin cap, adesea inspirat de diavol, spre a produce mare inselare. Astfel, omul care vine spre a afla sursa necazurilor sale sau pentru a afla ceva legat de viitor, pleaca adesea cu ideea ca este dusmanit de unii apropiati de-ai sai, ca este sub blestem, ca i s-au facut farmece si „legaturi”, etc.

Atitudinea crestina fata de o practica necrestina

Practica de a „deschide cartea” este o practica pe care nu o gasim in nici o carte de cult si care este contrara regulilor stabilite de Biserica pentru savarsirea cultului. Aceasta practica inselatoare compromite dreapta credinta, identificand-o pe aceasta cu superstitia, pentru ca i se cere preotului sa faca pronosticuri si sa ofere raspuns solicitarilor. De asemenea, aceasta este condamnata de toti marii duhovnici ai Bisericii Ortodoxe, nici unul nepracticand aceasta „vrajitorie cu cele sfinte”.

Trebuie sa stim ca nu exista nevoie sau necaz omenesc pentru care Biserica Ortodoxa sa nu aiba rugaciuni, pe care credinciosul sa le poate solicita preotului din parohia sa. Pe langa rugaciunea preotului si pomenirea la Sfanta Liturghie, cel cuprins de necazuri poate birui toate luptele diavolesti, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin post si rugaciune indelungata.

Cat despre Evanghelie, mai de folos este sa o deschida fiecare crestin, acasa la el, si sa citeasca din aceasta, dupa putere, spre luminarea mintii si intarirea credintei. „De esti intristat, vei afla in Biblie mangaiere; de esti suparat, vei afla bucurie; de esti manios, impacare; de esti poftitor, infranare; de esti nesabuit, intelepciune; de esti rau, bunatate; de esti un ucigas, mila si indreptare; de iti urasti aproapele, dragoste. Intr-insa iti vei afla leac pentru toate patimile si slabiciunile, si hrana pentru toate virtutile si implinirile. De esti bun, Biblia te va invata cum sa ajungi mai bun; de esti milostiv, te va invata blandetea cea ingereasca; de esti inteligent, te va invata intelepciunea” (Sfantul Iustin Popovici).

Rugaciune pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi

Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neinserata a cunostintei dumnezeirii Tale si deschide ochii cugetului nostru spre cunoasterea evanghelicelor Tale propovaduiri; pune intru noi si frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupesti cu totul calcandu-le, viata duhovniceasca sa petrecem, toate cele ce sunt spre placerea Ta cugetandu-le si facandu-le. Ca Tu esti luminarea si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Teodor Danalache – Sursa: crestinortodox.ro