Despre lucrarea tăcută a lui Dumnezeu

Sunt foarte mulţi oameni care lucrează de di­mineaţă şi până seara la lumina soarelui, fără ca să privească la soare, fără să simtă soarele, fără să cugete măcar o dată la soare!

Sunt foarte mulţi oameni care îşi petrec vea­cul lor în lumina, puterea şi cu ajutorul lui Dum­nezeu, fără ca să privească la Dumnezeu, fără să cugete măcar o dată la Dumnezeu!

Şi soarele tace, fără nici o mânie, şi continuă să lumineze neîncetat. Şi Dumnezeu tace, fără de mânie, şi continuă să ajute pe om neîncetat.

Însă când se face întuneric, când cade bruma, când începe gerul, atunci oamenii îşi aduc amin­te de soare, îşi întorc privirea spre soare, laudă soarele, suspină după soare.

Tot aşa, când încep suferinţele, mizeriile, oa­menii îşi aduc aminte de Dumnezeu, laudă pe Dumnezeu, suspină după Dumnezeu.

Extras din ”Învăţături despre bine şi rău” – Sf. Nicolae Velimirovici, Ed. Sofia, Bucureşti, 2006