Despre pariuri sportive și jocurile de noroc
În urmă cu câteva zile, ieșiți să ne facem aprovizionarea pentru iarnă, am zărit undeva în târg, în locul unui magazin cu produse de uz casnic, un altul.
Deasupra intrării, o placardă anunța trecătorii că acolo s-a deschis o casă de pariuri sportive și jocuri de noroc. În fața localului zumzetul era în toi. Intrau ori ieșeau o sumedenie de tineri bucuroși că și-au încercat norocul.
Liceenilor cu ceva bănuți în buzunar li s-a părut mai la îndemână să dea buzna într-o astfel de locație, decât într-o „monotonă” librărie sau bibliotecă. M-am întrebat atunci: într-o societate și așa lipsită de un trai prosper, trebuia încă un loc unde tinerii, dar nu numai ei, să-și piardă banii? Împinși de lipsuri ori de vraja unor câștiguri imediate, nemuncite, numeroşi semeni cad în capcana șiretlicurilor unor manipulatori de slăbiciuni omenești: jocuri de noroc ori de cărți, pariuri sportive etc. Avem de-a face cu adevărate plăgi sociale: deși par inofensive sufletului și scopului ultim al vieții noastre – dobândirea mântuirii – totuși au o influență malefică asupra celor ce s-au lăsat cuceriți de ele. Unde mai pui că, pentru unii, au devenit o practică: ducând o viață prozaică, ei simt nevoia să-și umple timpul într-un mod „palpitant”. Dacă apelăm la statistici, constatăm cu tristețe și oarece nedumerire că în ultimul timp majoritatea orașelor din țară dețin astfel de localuri unde doritorii de chilipiruri își pierd banii, cheltuindu-și până la ultimul gologan de pâine, ba chiar îndatorându-se. Deosebit de grav ni se pare faptul că mare parte dintre ei nu consideră aceste „hobby”-uri ca pe nişte păcate, poate din cauză că Sfânta Scriptură nu se referă în mod direct la o asemenea „meserie”. Însă dumnezeieștile slove nu cuprind o înșiruire expresă a tuturor slăbiciunilor omenești. Adeseori găsim referiri la anumite păcate fără ca ele să poarte aceleași nume ca astăzi. Bunăoară, nu credeți că în cuvintele verhovnicului Petru se regăsesc și „îndeletnicirile” pomenite? „Cei nedrepți le făgăduiesc libertate, fiind ei înșiși robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruiește, aceea te si stăpânește” (2 Petru 2, 19). Oare nu tot libertate și bunăstare promit „clienților” jocurile de noroc ori pariurile sportive? Dar cum să înțelegem că amintitele obișnuințe ajung să te stăpânească? Pentru cine nu se poate abține de a juca, de a paria, banii, dorința de îmbogățire pe căi necinstite au devenit preocupări obsedante ale vieții sale. Unii se vor întreba: „De ce ar fi păcat să recurg la asemenea modalități de câștiguri?” Iubirea banilor, alături de setea de înavuţire rapidă, constituie scopul tuturor celor ce joacă, sperând că vor câştiga. Jocurile de noroc, pariurile reprezintă un păcat, deoarece agită prin mințile jucătorilor potențialitatea câştigului obţinut uşor, fără muncă. Majoritatea persoanelor fascinate de câștiguri rapide sunt înșelate, căci scopul real, urmărit cu aviditate de proprietarii acestor localuri, este propria îmbogățire peste noapte. Să amintim că astfel de locuri se confundă foarte ușor cu o societate de moravuri ușoare, iar cei ce intră aici curați cunosc rapid o viață de promiscuitate.
Ce-i drept, în copilărie, mulţi dintre noi ne-am lăsat tentați de jocurile vârstei, punând rămășag, cum ar spune bătrânii, pe un „dulce”, un suc ori alte mărunțișuri. Acum, privind la astfel de glume nevinovate ale vârstei fragede, ne dăm seama cum pornește totul, cum ni s-a alimentat orgoliul, mândria de a ieși învingători. Mai târziu, acestea se pot lesne transforma în vanitate, în luptă acerbă pentru putere și acumulări materiale necinstite eludând voia Tatălui Ceresc, Care ne poartă tuturor de grijă, chiar dacă unii nu dispun de posibilități financiare deosebite. Printr-o viață ordonată, onestitate, dar îndeosebi prin credință, fiecare își poate găsi echilibrul și pacea, căci cine Îl are pe Dumnezeu în suflet este cel mai bogat. Or, jocurile de noroc, pariurile sportive, precum și alte asemenea câștiguri căutate de unii cu obstinație, le trădează nemulțumirile, frustrările, ba chiar răzvrătirea față de Dumnezeu, din pricină că nu le-a hărăzit și lor mai mulți bani. Cei dominați de ele au uitat, sau poate nici n-au auzit, de inspiratele slove ale înțeleptului Solomon: „bogăția adunată în grabă se împuținează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulțește”; „cel ce își muncește ogorul se satură de pâine, iar cel ce vânează năluci duce lipsă”. Anticipând pericolul reprezentat de astfel de preocupări, Biserica – prin intermediul legiuirilor alcătuite de Sfinții Părinți, aflaţi sub inspirația Duhului Sfânt – și-a exprimat tranșant poziția față de orice câștig nedemn. Bunăoară, canonul 50 al Sinodului VI Ecumenic glăsuiește: „nici un mirean sau cleric să nu se joace cu zaruri sau cărți de noroc de acum încolo și oricine va mai face aceasta, de va fi cleric, să se caterisească, iar de va fi mirean, să se afurisească”. Aceste prevederi reînnoiesc dispozițiile cuprinse în canoanele 42, 43 apostolice, care interzic, la rândul lor, jocurile de noroc, considerându-le incompatibile cu principiile morale și cu învățătura creștină.
Arhimandrit Mihail Daniliuc
