Destăinuiţi Domnului jalea voastră şi el vă va hrăni!
În satul Păsățel, unde locuia Agafia trăiau şi credincioşii Vasile şi Xenia, care creşteau şi educau în dreapta credinţă ortodoxă 12 copii. Aveau o gospodărie nu prea mare, o bucată de pămînt şi o văcuţă cu laptele căreea se hrănea toată familia. Însă duşmanul neamului omenesc, necuratul i-a suflat unui om pe nume Artenii să le fure văcuţa.
Pierderea şi scîrba care s-a abătut asupra familiei lui Vasile şi Xenia i-a dus la casa Agafiei, care i-a liniştit cu cuvintele: “Destăinuiţi Domnului jalea voastră şi el vă va hrăni!” Astfel povăţuindu-I şi încredinţîndu-I despre mila fără de margini a lui Dumnezeu Cuvioasa Agafia i-a trimis acasă, iar ei au început să se roage înflăcărat. În acea noapte răufăcătorul Artenie a viosat uin vis înfricoşător: parcă el căzuse într-o groapă adîncă, întunecoasă, de unde în zadar încerca să iasă. După multe şi zadarnice stăruinţe Artenie a observat la marginea gropii pe Agafia, care întînzîndu-I mina îl ajuta să iasă spunîndu-i: “Întoarce ce ai furat!”. După aceasta ea a dispărut. Artenie s-a trezit plinde sudoare rece şi tremurînd de frică. În acea dimineaţă el a întors văcuţa furată şi, regretînd cele făcute,şi-a petrecut restul vieţii în rugăciuni şi posturi.
Casa părinţilor unde locuia Agafia era pentru mulţi loc de mîngîiere şi întărire în credinţă. Mulţi aduceau cadouri bogate în semn de recunoştinţă şi mulţumire pentru rugăciunile ei, prin care Domnul cel multmilostiv îi vindeca pe cei bolnavi, le dădea grai celor muţi, întorcea vederea orbilor, întorcea auzul surzilor, îi liniştea pe toţi care erau pomeniţi de cuvioasa în rugăciunile sale. Însă n-a fost în pronia dumnezeiască ca acea casă în care locuia Agafia împreună cu părinţii săi să rămînă un adăpost pentru cei ce căutau linşte sufletească: Maica Domnului i-a poruncit în vis să se instaleze în cea mai săracă mănăstire din Basarabia – mănăstirea Cuşelăuca.
Cuvioasa Agafia de la Cuşelăuca